Exclusiv! Alina Manole: „Prin oameni ştiu că ce fac are ecou şi continui…”

Cu Alina Manole, interviul nici nu putea fi decât…Altfel. Şi nu pentru că mi-am propus să iasă în felul acesta ci pentru că atunci când mi-am stabilit întrebările, pixul, mintea, sufletul au refuzat să le compună în tiparul deja obişnuit. Apariţia ei în folkul de azi îmi pare a fi vibraţia unui cântec pe care-l cauţi într-un ceas de seară târzie sau o armonie între paradox şi adevăr…

Te-ai apucat de muzică pentru că… muzica m-a …”apucat”, nu eu pe ea şi nu exagerez când spun asta. În copilarie la fel ca pentru majoritatea celor care cântă. Am simţit-o în suflet într-o iarnă cu nămeţi uriaşi, când îmbrăcată într-un „urson” (asta era pe vremea aceea o hainuţă groasă şi maron) am ieşit în curte de dimineaţă. Şi nu puteam să scot niciun cuvânt…şi m-a „apucat” , m-a luat în braţe şi…gata!

Folkul este un gând pus pe acorduri care ajunge până în cel mai adânc sertar al sufletului...

Dacă n-ar fi fost folkul… dacă nu ar fi fost folk-ul…of…cum să răspund…cu siguranţă jazz-ul? Cred că de asta ceea ce compun şi cânt numesc a fi „folk-jazz”. O combinaţie de joacă, de suflet, cu vers care vine din folk şi cu armonii care alunecă spre jazz. Pe de alta parte, cum să nu existe folk?? 🙂

Folkul înseamnă pentru tineînseamnă benzile magnetice pe care erau înregistrate concertele cenaclului Flacăra. Înseamnă Valeriu Sterian, Florian Pittis, Nicu Alifantis (şi Alexandru Andrieş, dar stiu ca nu-i place încadrarea în folk). Înseamna gând pus pe acorduri care chiar daca pe alocuri sunt extrem de simple ajung până în cel mai adânc sertar de suflet. Înseamnă oameni frumoşi care vin la concerte şi sunt plătitori de bilet. În plus…e o stare de spirit, deschis şi bun.

A  încercat să cânte rock…

Tentativele de a cânta rock… o mică tentativă, demult, în care nu m-am regăsit. Prefer şoapta unui ţipăt. Prefer să ascult rock bun decât să cânt unul prost… 🙂

Obstacolele le depăşeşti…. uşor sau greu în funcţie de sursa obstacolului. Dacă e vorba de „asfalt” (să spunem administrative) ma lupt până reuşesc. Dacă e vorba de obstacole de suflet, din partea oamenilor în care cred…uneori depun armele. Şi nu e o luptă pierdută, e doar o decizie de a-mi conserva bunul simt şi energia emoţională.

Tinerilor care doresc să cînte folk….. le spun să vrea mai mult de la folk decât un vers şi o chitară, dacă vor să arate că merită să fie luaţi în seamă.

Premiul de la Nicu Alifantis i-a trezit cele mai adânci emoţii…

Premiul cu cea mai mare implicare emotionala din partea ta … premiul Fundaţiei Nicu Alifantis, primit anul trecut pentru albumul „Luna Pătrată”. A fost o surpriză extraordinară, ştiam că am fost invitaţi pentru recital în cadrul festivalului de folk de la Brăila şi… atât. În seara premiilor mi s-a spus să stau in spatele scenei şi când s-a anunţat premiul…m-am pierdut de tot. Am simţit că fuge totul in jurul meu: oamenii, pământul, scena, publicul…şi că numai eu stau pe loc şi nu înţeleg ce-i cu mine. Bucurie imensă am şi acum când îmi aduc aminte

Te inspiră… viaţa pur şi simplu. Cu toate ale ei, cele reale. Ştiu că viaţa e mai frumoasă în filme, dar nu-i păcat de fiecare detaliu pe care îl trăim, la propriu, pe sufletul nostru?

„Fiecare cântec al meu îşi are povestea lui reală…”

Mai întâi versurile sau muzica atunci când compui… cântecele vin dintr-o dată. Se construiesc sub ochii mei, cu vers, cu muzică, cu tot. Mi se spune că sunt norocoasă din acest punct de vedere. Sunt artişti care „muncesc” mai mult.

Cântecul de suflet de la tine… dacă spun „toate” nu sună prea subiectiv, nu? 🙂 Fiecare îşi are povestea lui reală…de asta poate mi-e foarte greu uneori să cânt unul sau altul. Am noroc însă de un public care absolut de fiecare dată mă face sa ma pot povesti pe scenă fără teamă

De la alţii…. Alexandru Andrieş – „Asta e tot”, Nicu Alifantis – „Cantec pentru ea”, Sting – „Shape of my heart”. Lista e lungăăă…..

Dezamăgirea cea mai puternică…. Nu zic! Incă mai lucrez cu mine!

Visul cel mare… şi la ăsta lucrez, sper ca în curând să se întâmple

„Oamenii care vin la spectacol simt că nu-i nimic prefabricat, nesincer…”

Amintirea cea mai dragă… o dimineaţă de Crăciun cu mama şi bunica. A fost singura dată cînd am primit sau dăruit cadouri de Crăciun chiar în dimineaţa cu pricina…în rest nu ma pot abţine să aştept şi de cum se face bradul ma instalez sub el 🙂

Motivaţia cea mai puternică de artist… de cele mai multe ori vine din Ceilalţi. Am spus ca am noroc de oameni care vin să asculte şi care simt că nu-i nimic prefabricat, nesincer, nepotrivit cu ceea ce li se întâmplă şi lor în viaţa reală. Prin ei ştiu că ce fac are ecou şi continui.

Toamna 2010 înseamnă pentru Alina Manole… concertele din Bucureşti, din ţară, activităţi de sociolog si de om de publicitate, ceva activităţi casnice cu gust şi miros de roşu, galben şi verde. Peste toate, bucuria de a descoperi oameni noi şi frumoşi

Mulţumesc pentru Altfel!

 

Autor: Ioana Matfeev, 14 septembrie 2010

Share This:

Leave a Reply

5 comentarii la „Exclusiv! Alina Manole: „Prin oameni ştiu că ce fac are ecou şi continui…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.