(Audio) Titus Andrei cu neuitatul și unicul Alifantis

La bună regăsire, prieteni ai Radioului și ai muzicii ușoare românești dintotdeauna. Adică, exact de un secol. Nu cred că până acum mi-a scăpat ceva semnificativ, dar dacă vom constata așa ceva, împreună vom remedia. De acord? Mulțumim!   Apropo, mi s-a părut că albumul „Mozaic” al lui Nicu Alifantis, lansat cu zece ani în urmă a trecut ușor neobservat, necomentat, neascultat, neprogramat. Încercăm o redresare din prima ediție 2024. Motivul? Motivele de fapt calitatea muzicii și un extraordinar  suport poetic: Eminescu, Topârceanu, Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Nina Casian, Laurențiu Ulici, Ion Horea și cantautorul nostru cu talent de muzician și poet, Dinu Olărașu. Spune Alifantis: La o astfel de producție complexă cum e „Mozaicul” e foarte greu să te detașezi și să nu pici pradă subiectivismului. Am avut senzația că eu sunt singurul care deranjează în toată marea asta de oameni talentați. Mda… Ceea ce spune el e un semn al celor mari. Alifantis.

{audio}

Nicu Alifantis – pronunție impecabilă în portugheză. Cântecul „Amor e fogo”, versuri Luís de Camões, considerat poetul național al Portugaliei cu impact covârșitor asupra literaturii portugheze și braziliene. Dar mult, mult de tot m-a surprins traducerea semnată de Ana Maria Păunescu. „Amorul este focul care arde nevăzut/E rana care doare fără să se simtă/E un fel de fericire nefericită / E durere ce sfâșie fără să fi durut.” Gata că și durerea are măreția ei. O știm cu toții.  Cu sau fără răceală și gripă, nu-i așa? Nicu Alifantis, un brăilean cu rădăcini grecești cântând în  portugheză. Atenție, solo vioară Mihai Neniță.

{audio}