(Audio) Titus Andrei cu o întoarcere în istoria muzicii românești: Ionel Fernic și Mondial

Colecția de muzică într-o zi de 1 martie ar putea însemna o înfățișare a înnoirii, a iubirii, a prieteniei și, de ce nu, a prețuirii între oameni de toate stările și cu toate gândurile, dar ceea ce îmi doresc eu cel mai mult este să însemne adevăruri frumoase. Întâmplări și adevăruri frumoase din lumile mai apropiate sau mai depărtate.

Și uite așa, mi se făcu dor de melodica interbelică – vorba lui Gică Petrescu. Și dacă ne referim la istoria muzicii noastre ușoare, istorie să fie. Și ca să fie cu adevărat, trebuie să încep cu el: Ionel Fernic.

Ne-a lăsat atâtea tangouri nemuritoare, el, compozitorul înălțimilor, târgovișteanul care a escaladat la propriu și la figurat zidurile obișnuitului. Aproape tot ce a compus a rămas în patrimoniul muzical românesc. De la primele romanțe – atât de populare și astăzi, la celebrele tangouri pline de gingășie, jurăminte de dragoste și îndoieli.

Sunt multe de spus și voi reveni la acest prieten pe care eu așa îl simt în suflet pentru că prin tangourile sale a ridicat boema muzicală la rangul artei. Totul în doar 37 de ani. Mai, 1901. 22 iulie, 1938, când a luat avionul din Cernăuți pentru a ajunge la funeraliile reginei Maria. Peste o oră avionul se prăbușea în Munții Bucovinei.

Primul tango compus de Ionel Fernic: „Pe boltă când apare luna” – 1931. Titlul original „Minciuna” Eh, a minți în dragoste, mare păcat, spun mulți. Așa e, dar și minciuna ne pune până la urmă pe drumul adevărului.

{Audio}

A cântat acest tangou fermecătorul dizeur al perioadei interbelice Cristian Vasile, bun prieten al compozitorului. Și dacă e vorba despre începuturile muzicii noastre ușoare, istorie să fie.  Cam în perioada în care Ionel Fernic uimea Micul Paris cu „Adio, Doamnă”, „Dă-mi o noapte de amor”, „Iubesc femeia”, „Nunuțo”, „Scrisoare de amor” transformată în „Scrisoare de dor”, „Pentru tine am făcut nebunii”, „Mai spune-mi încă o dată” și multe, multe altele …aaa era să uit „Ușor se uită jurăminte”, deci cam în această perioadă Ion Minulescu, poetul care a adus senzație în lumea literară a timpului său, publica „Romanță fără ecou” sau „Romanța inimii”, care, ca toate romanțele sale, au la bază și obiective muzicale. Se știu primele patru succese ale trupei Mondial pe versuri de Eminescu, Minulescu, Goga, Topârceanu, înregistrate în 1968, aici, la noi, la Radio – regizor muzical Florin Bogardo. În 2008 se înregistrează, tot în radio, „Romanța inimii” și „Romanță fără ecou”, în formula: Romeo Vanica și Mircea Drăgan – clape, Doru Tufiș – chitară, Mișu Cernea – tobe, Dragoș Vasiliu  – bas, Vlad Gabrielescu – chitară (garda veche a rockului nostru) și la vârsta când concura în festivaluri prin țară, Radu Ghencea (voce). Mondial – aceeași culoare și aceeași personalitate translatate în evergreenuri pe care un valoros compozitor le-a numit celebrissime creației. Generos și elegant maestrul. De la mine, scuze, dacă am vorbit prea mult. N-am știut ce să nu spun.

{Audio}