(Audio) Titus Andrei cu o revenire la interbelic și un cântec de iubire: Cristian Vasile și Holograf

Anul 1931. Marele dizeur al perioadei interbelice, Cristian Vasile înregistrează la Berlin poate cea mai frumoasă piesa de dragoste a epocii: „Zaraza”. Și nu e nimic exagerat. O călătorie fascinantă în Bucureștiul agitat și efervescent al interbelicului presarată cu povești de dragoste, de prietenie, trădare și loialitate.

Iată ceea ce izbutește Andrei Ruse în cartea  cu același titlu, apărută în 2014: „O aventură aproape nebună pentru artă și libertate într-o perioadă cu tensiuni de tot felul. Alături de Cristian Vasile, în aceeași continuă împletire între imaginația autorului și datele exacte, apar Ionel Fernic, Ion Pribeagu, Jean Mosopol, Zavaidoc, Maria Tănase, Gică Petrescu, Mihail Sebastian sau Mircea Eliade.”

Pornind de la „Zaraza”, putem extinde comentariile în termeni apropiați pentru multe dintre cele 150 de cântece înregistrate. De exemplu, „Garoafa ce mi-am pus la butonieră” de Nel Martini – pianist și compozitor din Sibiu, apreciat deopotrivă de elita muzicală a vremii.

Sibiu, orașul unde se încheie tumultoasa  viață, în iunie 1974 a cântărețului Cristian Vasile. Glorie și mormânt fără nume. Așa a dorit, dar cântecul său a rămas nemuritor.

{Audio}

„Garoafa ce mi-am pus la butonieră” O fericire efemeră pentru noi doi a însemnat.

{Audio}

Ochii noștri se privesc și firesc sufletul se dezvăluie. Dacă nu, cauți cu inima un cântec al trupei Holograf.

{Audio}