(Audio) Titus Andrei: Despre muzică și cuvânt: Carol Țucu Bleich

Între atâtea festivaluri de tot felul în România, mi-aș dori unul, doar unul, intitulat simplu, „Cuvântul și muzica”. Sunt convins că n-ar participa oricine și l-aș înscrie fără nicio preselecție pe timișoreanul Carol Țucu Bleich – fost membru al trupelor Abra și Cargo după debutul în formația Centrului universitar Timișoara. Bleich reține atenția lăsându-te pe gânduri prin cântecele sale care pătrund, prin textele sale, cred, punctul forte, prin glasul particular, prin colaborarea cu nume mare ale pop-rockului din România. În cazul de față: Adrian Bărar, Ilie Stepan, Mircea Bunea, Cristi Scarlat și alții. Pe undeva, ca zonă sonoră, îl compar cu Adrian Berinde, prin sinceritate, înălțime de idei, speranță, resemnare, umor, autoironie. Din 2022, albumul „Sauvage”, cu 14 secvențe, ca niște borne ale vieții, asumate sau imaginate, cum afirma criticul muzical Mimo Obradob.

Mai întâi, parcă definindu-i valoarea, piesa „Ametist” cu patru măsuri din „Podul de piatră” – Mircea Florian.

{audio}

Excelente și orchestrațiile acestui album de autor, muzică, text, interpretare, producție. „Sauvage” al timișoreanului Țucu Bleich. În interior una dintre poeziile sale și nu m-am putut abține: „Ascunsă-n mine, într-un loc secret, într-o odaie cât un nod în gât / Pe un suport de lamă desuet/Arde o candelă ce-mi ține de urât.” Pe scurt, acum, cugetare despre căutare: ceea ce e frumos în noi, e faptul căutării. Permanenta căutare de după, dar el îi găsește doar umbra într-o carte de poezii. E totuși fericit că în fiecare zi se poate întreba: pe unde poți fi? Te caut…

{audio}