(Audio) Titus Andrei și amintirea unei excelente artiste: Mădălina Manole

Doar o idee. O foarte scurtă idee despre artista care pleca dintre noi acum 14 ani și despre lumea din filozofia lui Tudor Vianu, estetician, renumit om de cultură. Raportul fiecăruia cu realitatea este înainte de toate raportul dintre propriile sale stări sufletești, iar omul poate resimți realitatea ca pe un mediu prielnic sau ca pe ceva amenințător de unde în unele cazuri rezultă fuga de viață. Și a fost chiar de ziua ei. A unei individualități simbolice cu un stil artistic aproape unic. Mădălina Manole. Muzical, începem cu dorul la cea mai mare înălțime, și sufletește, și vocal. Ne e dor de acest trio racordat încă la toate lungimile de undă ale șlagărului românesc. Mădălina, Șerban, Roxana.
{audio}
Melodii compuse de Șerban Georgescu între care și câteva remixuri figurează pe acest album numit „Dulce de tot” apărut în 2000. Bineînțeles că nu putea să înceapă decât cu „Fată dragă”, piesă de sorginte tradiționalistă, dar mai ales la momentul relansării cu o vădită modernitate, cu altă manieră de comunicare a ideilor și sentimentelor. Poate că unii acuză folosirea unor artificii sterile demult consumate, însă eu n-aș condamna procedeul pentru care s-a apelat la Costi Ioniță, deoarece prietenul Șerban rămâne un foarte bun melodist, iar Mădălina, o excelentă artistă. Și mai e ceva: fată dragă, fără lacrimi nu există dor adevărat.
{audio}