(Audio) Titus Andrei și două comentarii ce au ca semn particular valoarea: Grigore Vieru și Nicu Covaci

Mi-e era dor să spun două – trei vorbe despre  poetul și eseistul Grigore Vieru, cel care s-a zbătut în permanență pentru oficializarea limbii române, pentru afirmarea românismului, pentru eminescianism transplantat pe solul modernității. O poezie trebuie să fie multă, iar dacă e multă e și frumoasă. Aici eu am semne de întrebare. M-am amestecat cu gândul, m-am amestecat cu dorul – spunea Vieru – cel care a creat versuri de mare cantabilitate. Au rezultat numeroase cântece, în special de Ion Aldea Teodorovici, cum ar fi „Eminescu”, „Melancolie”, „Trei culori”, „Răsai”, „Frumoasa-i limba noastră” – toate îndrăgite în întreg spațiul românesc. Cum spunea Nichita, Vieru transfigurează natura gândirii în natura naturii. Pe albumul „Dacă nu ai prieteni, ești un om sărac”  – 1998, apare piesa „O Magnolie” Grigore Vieru, Ion Aldea Teodorovici și Angela Similea. Pentru interpreta noastră și nu numai, la final de martie, un buchet mare cu asemenea flori frumoase, albe și roșii. La „Colecție…”.

{Audio}

Trec la un alt gen de comentarii. Mă determină semnul particular al valorii în care există ceva tipic și reprezentativ. Pentru toată muzica lui am avut și voi avea mereu – față de Nicu Covaci – la el mă refer – tot ce înseamnă răspuns frumos. Parcă deja a început să se vorbească tot mai puțin…despre cine? Tocmai despre  cel ale cărui sunete înfloresc în fiecare dimineață până dincolo de zări. SymPhoenix – 1992. Disc dublu cu orchestrații și interpretări speciale la a cărui realizarespeciale au fost acolo în față Orchestra Națională Radio și grupul Song. Dinspre mine rotundul semn de neuitare. Superbă piesa „Stars dance”.

{Audio}