(Audio) Titus Andrei și două reveniri cu dor: Elena Cârstea și Gabriel Cotabiță

Am onoarea, Felix. Încep cu Elena Cârstea, valoroasă solistă pop, recunoscută prin spiritul ei polemic – s-a văzut lucrul acesta și în cele câteva zile cât a stat în România, recunoscută prin atitudinea ei de care nu s-a dezis niciodată, obligându-ne pe noi la formulări de genul: adevărul evident prin el însuși, a fi sau a nu fi cântăreț ș.a.m.d.

O demonstrează cu brio și prin compoziția lui Mihai Pocorschi „Where will you go” (Unde vei pleca?) Textul – Elena Cârstea, orchestrația – N.B – Cristian Faur. Deja au apărut comentarii.

Pe Topromanesc.ro, jurnalista Ioana Matfeev scrie: Melodia trimite la vocile mari ale scenei. Elena a rămas cum o știam. Mi-aș fi dorit să cânte în română, dar emoția a fost parcă mai mare chiar și prin cele două versuri din final. Solista e la fel de sinceră cu ea și cu ceilalți. Dragoste, dor, alegeri care schimbă direcția vieții.

Domnul George Petrenco – Brăila:  „Ochii tăi” – apropo de succesul din ’83 nu trebuie să plângă niciodată. Din Germania, cântăreața și prietena noastră, Aquilina Severin zice: Splendid cântecul, profi, l-am ascultat cu mare plăcere, m-ai emoționat. Dă-i drumul mai departe. Iar eu mi-aduc aminte că la o lansare – apropo de hitul Elenei „Nu sunt perfectă, un solist, simțindu-se vizat de ironiile ei – i-a răspuns măgulitor, chipurile: Elena Cârstea este perfectă doar atunci când cântă. Replica interpretei: Numai artiștii obscuri sunt perfecți. Cei mari, niciodată.

{Audio}

De la dor cu așteptare și întoarcere la dorul infinitului. Când auzi o asemenea înregistrare rămasă de la prietenul tuturor, Gabriel Cotabiță și mai ales știindu-i cumplita soartă, ai spune că și în somnul fără vise, el rămâne prin unicitatea sa.

Privesc înainte mereu și totuși mi-e dor de mine. Da, dorul meu de mine însumi. Probabil cel mai dureros mod de a-ți fi dor de cineva, e să fii chiar tu acela.

Piesa „Mi-a dor de mine” aparține lui Keo care își dezvăluie talentul de a scrie diferit pentru diferiți artiști ca manieră  de interpretare. După ce în 2005 are succes cu piesa „Azi vii, mâine pleci” – albumul „Fără aripi”, lansează cu același succes în Elveția, unde a și locuit mai mulți ani, în Franța și Canada.

În România a lucrat și continua în calitate de compozitor și producător pentru Proconsul, Andreea Balan, Alexandra Ungureanu, Gabriel Cotabiță – cât a fost să fie -, Cătălin Josan, Anna Lesko și alții. În acest moment prinde contur albumul pentru Maria Nagy pe care eu îl aștept cu nerăbdare. Gânduri ce se întorc în propriul eu.

{Audio}