(Audio) Titus Andrei și o întoarcere la Bucureștiul interbelic cu două melodii ale anului 1932: Gion și Titi Botez

Am onoarea, Felix! Propun în această seară o întoarcere la Bucureștiul interbelic fascinant, efervescent și agitat, nu mai mult ca acum. Bineînțeles, cu nelipsitele povești de dragoste, de prietenie, trădare și loialitate exprimate prin cântecele specifice perioadei.

M- am gândit și la un posibil motto pentru fermecătoarele melodii din  anii aceia. Ce cumplit este amorul, deși dulce aparent. Povești și cântece. Cântece și povești cu farmec sau savoare, cu acel …am mai spus și-mi place, acel nu știu ce  care le plasează în afara timpului nostru – cum nota compozitorul și scriitorul George Sbârcea, referindu-se la tangoul din perioada de început a anilor ‘30.  Se lansau unul după altul tangouri compuse de Petre Andreescu și Ionel Fernic, cei care au înscris primele clasice în istoria genului.

Tot de atunci, mai exact din 1932, în timp ce sutdia la Conservatorul din Paris datează primul tango al lui Richard Stein, compozitor născut în orașul Roman în 1909, autorul șlagărului mondial „Sanie cu zurgălăi” care avea să fie lansat peste cinci ani, în 1937 de crăiasa Gorjului, Maria Lătărețu. Richard Stein, compozitor erudit, neîntrecut orchestrator și, pe deasupra, cu o susținută activitate publicistică. Acest prim tango al tău se numește „De ai ști tu” pentru care tot el a scris textul și este îmregistrat la Berlin în 1932, cum spuneam, de cine… de Gion, cel care delecta publicul cu vocea lui caldă, distinsă și naturală.

În vogă fiind, avea și o reclamă care circula intens: cel mai bun dizeur e Gion /  scoate plăci la Odeon. Odeon, vestită casă de discuri  germană fondată în 1903. Gion, pe numele său Gheorghe Ionescu, fire de artist, cu viață palpitantă, începe medicina, leșină la prima autopsie, renunță și se remarcă în grupul cântăreților cu faimă, devine cunoscut în cele mai înalte cercuri, chiar și la Casa Regală. Micul Paris, începutul anilor ‘30: Să simt iar farmecul nopților de mai / Și în surâsul tău divin să-mi regăsesc pierdutul Rai.

{Audio}

Câteva cuvinte și despre compozitorul Petre Andreesc. Este notat în dicționare ca fiind primul dintre clasicii muzicii ușoare românești. Și îmi permit să adaug, este singurul dintre clasicii născut înainte de 1900 cu șapte ani. Și în privința creației, este autorul primelor șlagăre rămase în patrimoniul național al genului.

În opinia mea, îi urmează Ionel Fernic c-apoi vin celelalte nume mari  în frunte cu Ion Vasilescu. Pe lângă melodii fredonate de peste un secol, Petre Andreescu a scris texte pentru el și pentru alții, librete pentru operete și muzică pentru spectacole de revistă.

În interpretări mai noi sau pe plăcile de demult, se ascultă și azi, în special, la Radio, „Crizanteme”, „Un plânset de vioară”,  Mi-e dor de sărutarea ta”, „Inimile noastre se întâlnesc” sau șlagărul său numărul 1, lansat tot în 1932 și tot la Radio „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă”.

Titi Botez –  nume și voce legate de fondul de aur al Radioului, cel ce urma în acea vreme cursuri de canto clasic la Academia Regală de muzică și artă dramatică, tenorul cu străluciri artistice în acel deceniu, ne-a lăsat și va rămâne – după părerea mea și cea mai bună interpretare a serenadei sub balcon, ca pe vremuri vechii trubaduri…

{Audio}