(Audio) Titus Andrei și omagiul lui pentru Mihai Eminescu: Margareta Pâslaru și Phoenix

Timpul, anotimp al veșniciei. Timpul nu moare. Iată sintagma pe care o alege Margareta Pâslaru pentru albumul său lansat în urmă cu doi ani și care consună cu texte proprii și cu lirica unor mari creatori de vers precum Ana Blandiana, Elena Farago, Virgil Carianopol și…Eminescu. Cel ce cunoaște marea dragoste, cunoaște și imensa tristețe. Că într-un suflet mare, totul este la aceleași dimensiuni, inclusiv decepția – Tudor Arghezi. Autorul „Cuvintelor potrivite”, cel ce a spus despre „Luceafărul” că trebuie socotit ca făcând parte din Sfintele Scripturi după Apocalipsă. Prietenie și prețuire transmit Margaretei pentru apropierea de poezia celui peste care vor răsări mereu pădure și Cetate – cum spunea Călinescu despre Eminescu. Răspunsul artistei: împart cu voi, dragii meii, daruri primite de undeva. Cu idei îndrăznețe am dat tonul și m-a preocupat esența acestor simțiri că ar fi vorba de pesimism sau de conștiința tragică a existenței. „Ce suflet trist!” – Eminescu.

{Audio}

Mi-a plăcut foarte mult un pasaj dintr-un comentariu critic despre reveriile și romantismul lui Eminescu, despre filosofia lui, iar concluzia lui ar fi că lirismul eminescian nu se va învechi niciodată pentru că spiritul nostru corupt de modernități dă un alt sens emoției și noțiunii de dor. Ascultăm cu trupa Phoenix piesa instrumentală „Anotimpul 5” de pe albumul „SymPhoenix” – 1992. După cum se știe, disc dublu, cu participarea grupului Song și a orchestrei naționale Radio. Și chiar se cunoaște din plin lucrul acesta. Reascultându-l mi-a dat o altă stare. Am asociat muzical în câteva momente „Anotimpul 5” cu arhicunoscuta poezie „O rămâi”. O rămâi, rămâi la mine / Te iubesc atât de mult / Ale tale doruri toate numai eu știu să le ascult. Și nu mi-a displăcut ceea ce a ieșit. Deocamdată doar Phoenix cu ritmul lor compus, propriu și atractiv. Și ce orchestrație!

{Audio}