(Audio) Titus Andrei și revenirea la ideea de prietenie: Ducu Bertzi și Dida Drăgan

Am onoarea, Felix! Aș vrea să trimitem împreună un salut înspre Maramureș. Locul unde întâlnești prieteni pentru o viață întreagă. Vorba Ninei Cassian în „Memoria ca zestre”, admiri, cunoști un prieten în primul rând prin faptul că nu pleacă. Nu pleacă sufletește nici din locurile sale, nici de lângă tine, prietenul lui. Și noi, și alți ca noi, dar mai ales cel care a scris versurile George Țărnea cerem permisiunea să putem întoarce cel mai rotund semn de laudă și de prețuire, și de neuitare. Le-a trimis dinspre el semnul baladei maramureșene: „Dui și iară dui / Noapte peste grui / Fir de iarbă amărui / Dui și iară dui.” Prieten este și acela care simte când e nevoie de el. Ducu Bertzi, autentic între autentici în cântece de genul. Cu datină de iarnă și de brad, pe malul Izei, dincolo de vad. Sau versul măreț al lui Țărnea pe care l-am păstrat special pentru final: acel mărunt cătun din Maramureș ni se părea cioplit în infinit. „Balada firului de iarbă” și Ducu Bertzi pentru ale cărui cântece găsești mereu un răspuns frumos.

{Audio}

Câteva vorbe despre artista specială pe numele ei, se știe, Dida Drăgan. S-a lansat la festivaluri de muzică ușoară, ajungând în scurt timp să cânte cu unele dintre cele mai bune trupe pop-rock de la noi: Mondial, Romanticii, Sfinx, Roata, Compact, Monolit, Roșu și Negru și altele. Ajunge, de asemenea, să colaboreze cu creatori de talia unui Adrian Enescu, Anton Șuteu, Petre Magdin, Liviu Tudan sau Adrian Ordean. Ca-n cele din urmă să fie răsplătită cu o multitudine de premii naționale și internaționale, medalii, onoruri.

Mi-aduc aminte la Premiile Muzicale Radio România Actualități 2018, i-am înmânat premiul de excelență pentru întreaga activitate. E cea mai importantă distincție pentru că Radioul mi-a apreciat întotdeauna obiectiv munca, fiindu-mi în acești ani un bun și apropiat prieten, a spus artista cu o franchețe cuceritoare, cu un zâmbet enigmatic chiar ușor trist. Așa sunt artiștii invulnerabili și victorioși. Îmi mai aduc aminte că în ’84 asistam la înregistrarea piesei „Voi” a lui Florin Ochescu. Simțeam forța impactului nu numai prin voce, dar și prin textul scris de interpretă. Vorbe care trec printre noi, unele se intorc prin poarta unui curcubeu, altele rămân acolo. Dida – Florin Ochescu  și Monolit.

{Audio}