(Audio) Titus Andrei și un omagiu prietenului și compozitorului Horia Moculescu: „Fir de busuioc” și „Prima iubire și ultima”

Felix, am onoarea. Un aforism și un gând de prieten. Oricât, oricum ar fi timpul, contează cum îl umpli. Și vin cu un exemplu de întrebuințare maximă a timpului său. Horia Nicolae Moculescu. Despre viața lui au scris mulți, a scris și el, cert este că timpul său s-a numit  civilizație, cultură, artă, muzica sufletului, literatură, informare la zi în orice domeniu, sport, mișcare, glume rafinate, o mână de ajutor la nevoie celui de lângă tine. Toate și-au găsit loc în viața sa frământată.

Horia rămâne personalitatea în fața căreia respectul, prețuirea și încrederea pe care i le datorai se alăturau automat culturii, spiritului său, virtuțiilor și forței neuitatului muzician.

Promotor al bunului gust, Horia a luptat pe toate baricadele pentru muzica românească. Prin apreciatele sale creații, unele de mare popularitate, ca pianist, șef de orchestră, om de televiziune și de radio, membru în jurii prestigioase.Oricât ar fi durat timpul său, Horia Nicolae Moculescu ar fi rămas irepetabil.

Completez gândul cu o amintire:  la una dintre edițiile festivalului „Florentin Delmar” de la Focșani, președinte de juriu – Horia Moculescu – se lansa un album cu mai multe șlagăre ale sale scos de Uniunea Compozitorilor. În cele spuse de mine, am accentuat că în creațiile lui, indiferent de formă și stil, se simte chiar și pentru o secundă, specificul românesc. Acea inflexiune cu trimitere la autentic. Se pare că i-am atins cea mai sensibilă coardă a sufletului și mi-a zis: „M-ai citit, mersi, puștiule!” 1976 – Corina Chiriac – „Fir de busuioc”

{Audio}

Colecția de muzică. Prietenie și colaborare. Ambele devin cu atât mai trainice cu cât se reflectă mai mult în profunzimea sufletului. Așa am văzut eu relația dintre compozitorul Horia Moculescu și vocalistul Gabriel Cotabiță.  Un mic omagiu în această seară pentru compozitorul de la Vâlcea, în stare să te surprindă  în fiecare moment cu ceva și pentru solistul din Craiova care nu mai știa cum să-și mascheze timiditatea, spectacol de spectacol, cântec de cântec. Piesa lor: „Prima iubire și ultima”, textul: Mihai Maximilian. Excelent remix pentru un dublu best of din 2012. Talentul – valoare intangibilă.

{Audio}