(Audio) Titus Andrei și un remember Nicu Covaci: „Știu că mă iubești și tu” și „D.O.R”

Cum scria Nichita Stănescu, muzica pe care o simți de mic este dorul de a te întoarce acasă. S-a întors pentru că numai aici tipul său însemna căutarea într-un trecut îndepărtat al muzicii și apoi, pătrunderea în adâncuri de inimi.Probabil acestea au fost și pe acestea le vom considera sursa dramatismului său interior.

Nicu Covaci. Talent, tradiție, zbucium. Toate trei fac parte din adevărul lui. Chiar și felul de a glumi însemna adevăr.

Dac-aș avea talent aș imita. Dac-aș imita, aș deveni unul la modă. Dac-aș fi la modă, m-aș demoda curând. Nu s-a întâmplat din 1961 până în a doua zi de august 2024, perioada Covaci – Phoenix și nici nu se va întâmpla vreodată. E ceea ce cred și îmi doresc. Mai doresc să ascultăm împreună prima piesă a lor, prima înregistrare Phoenix. Se îmtâmpla în studiourile Radio în 1965. „Știu că mă iubești și tu”. Autor: Nicu Covaci, Mony Bordeianu. De unde pornit-a legenda…

{Audio}

Audio; Nicu Covaci

Nicu Covaci, simbol al preluării tradiției în muzica noastră pop-rock la care probabil a ținut mai abitir decât la orice. A și lăsat cuvinte frumoase, cuvinte cu greutate pentru semeni. N-a ocolit divergențele și controversele și dau un scurt exemplu dintr-o emisiune tv: „Nu fac jocul nimănui și nu pot fi în jocul nimănui.” Întrutotul meritat, inspirat și de la stea la stea preumblat, momentul in memoriam numit D.O.R.

Au contribuit Costin Adam (muzică, text, interpretare) – actualul solist Phoenix, violonistul pentru toți și apreciat de toți, Jimmy El Laco, Vladimir Pocorschi, de pe acum chitarist fenomen și alții care vor duce înainte muzica și puterea din cuvinte.

D.O.R. Dragoste, Onoare, Respect. Dragostea este ca și muzica, adică tot. Onoarea? Un cuvânt, cum a spus Shakespeare, l-ai pierdut, nu se mai întoarce. Respectul? Tradiția menținută prin miraculoasa memorie.