Exclusiv! Betty Stroe: Nu cred în succesul obținut prin compromis

Betty Stroe, fosta componentă a trupei Etnic, a revenit în atenția prietenilor Top Românesc cu o melodie nouă, compusă pentru ea de Dragoș Docan. Melodia intitulată “Mireasă, mireasă” ne-a deternminat s-o abordăm pe Betty la un scurt interviu. Artista și-a amintit, cu ocazia aceasta, de regretatul Ioan Luchian Mihalea pe care l-a cunoscut la emisiunea „Tip Top Mini-top”, unde ea participase și chiar câștigase trofeul și ne-a dezvăluit, în premieră, cîteva aspecte despre ce va urma să facă de acum în colo. Cert este că artista va fi doar Betty Stroe, iar trupa Etnic a rămas pentru ea o simplă istorie. În rest, tânăra vorbește cu lejeritate și farmec chiar despre muzică, despre tinerii artiști de azi, despre  trecutul și prezentul muzical românesc.

Rep: Cum e corect să-ți spunem Betty, Betty Stroe, Betty de la Etnic? Revii la numele din buletin, ai în continuare un nume de scenă?

Betty Stroe: Betty Stroe este numele cu care apar pe scenă, deși în buletin nu sunt Betty, de mică așa mi se spune. Din păcate, numele Betty a fost înregistrat la OSIM cu reavoință de către altcineva și, momentan nu îl pot folosi ca nume de scenă fără a pune numele de familie după. Așa că rămân la numele de scenă Betty Stroe.

“Nu cred că mă avantajează asocierea cu numele trupei Etnic. Muncesc foarte mult ca să nu mai existe…”

Rep: Cât de greu este pentru un artist să impună publicului o nouă imagine, un nou nume, uneori un nou stil? Publicul te știe încă de Betty de la Etnic sau pur și simplu Etnic….

B.S: Așa este, chiar și în acest moment mai sunt oameni care mă știu de Betty de la Etnic. Mai mare le este mirarea, când aud că eu am adoptat un alt gen muzical și cânt într-o formulă diferită.  Este într-adevăr dificilă schimbarea, de orice fel, însă și satisfacțiile sunt pe măsură. Încet-încet am reușit să fiu pur și simplu Betty Stroe, fără a mai face o asociere cu fosta trupă. Cu atât mai mult cu cât eu cânt deja altceva față de trupa Etnic. Eu susțin concerte alături de un band de instrumentiști, iar muzica pe care o cânt înclină spre pop-dance, doar cu influențe folclorice, comparativ cu Etnic, care a înclinat mult spre muzica populară și lăutarească. Cred că fiecare dintre noi și-a ales un drum cu totul diferit și este cel mai bine așa. Nu cred că, în acest moment mă avantajează asocierea și muncesc foarte mult pentru ca aceasta să nu mai existe.

Rep: Piesa „Mireasă, mireasă” este compusă de Dragoș Docan pentru tine. Să înțeleg că urmează o colaborare mai puternică cu acest compozitor? Se știe că Dragoș Docan are o predilecție pentru acest tip de melodii…

B.S: Pentru mine, colaborarea cu Dragoș Docan este o mare onoare.  Este poate printre puținii compozitori din România, care în epoca muzicii „popcorn” oferă alternativa ascultătorului. Versurile lui sunt pline de semnificație, nici o notă și nici un cuvant nu sunt la voia întâmplarii, iar pe mine consider că mă îmbracă foarte bine ceea ce scrie. Colaborarea cu Dragoș Docan a început acum mulți ani când mi-a scris piesa „Blestem”. A continuat cu piese precum „Zorilor”, care a câștigat și premiul Best Etno MTV, “Venin”, „Hora Ielelor”,  la care am filmat un videoclip acum un an și desigur avem perspective de colaborare pe termen lung!

“Următoarele piese pe care le voi cânta vor fi o adevărată surpriză”

Rep: Tu ai vrut să cânți muzică etno? Sau mai mult te-a ales genul acesta pe tine?

B.S: Eu am început la vârsta de 4 ani, prin a cânta muzica populară. Am studiat apoi canto popular la Liceul de Muzica “Dinu Lipatti” și a fost cumva, firească alegerea genului muzical. Consider că în acel moment mi se potrivea foarte bine ceea ce cântam. Între timp, am crescut, m-am maturizat și desigur și viziunea artistica mi s-a schimbat. De aceea, cred în schimbarea pe care am făcut-o! Nu am cântat niciodata ceva ce nu mi-a plăcut la momentul respectiv!  De aceea, acum am decis să păstrez o mică influență etno în muzica mea, iar urmatoarele piese pe care le voi lansa vor fi o adevărată surpriză!

Rep: Ce alt gen muzical ți-ar plăcea să interpretezi?

B.S:   În acest moment, iubesc muzica pe care o cânt, proiectul pe care îl am în desfășurare alături de NoizBand, este unul îndrăzneț, unde aducem muzică folclorică internațională în secolul 21. Este viziunea noastră îndrazneață și sperăm noi, pe placul publicului. De asemenea, am optat nu doar pentru un show live alături de un band de instumentiști, ci și pentru un spectacol vizual cu totul special. Avem un show deosebit cu flăcări și lasere, schimbări de costume și multă interacțiune cu publicul!

Rep: Vreau să ne întoarcem în trecut, pentru că am citit că ai câștigat una din edițiile emisiunii „Tip Top Minitop”, prezentată de Ioan Luchian Mihalea. Ce-ți amintești de atunci? Cum îl ai în minte acum pe celebrul prezentator?

B.S:   Mi-l aduc aminte perfect! Era plin de energie, glumeț, cu totul și cu totul special! Îmi aduc aminte că, in momentul în care mă vedea pe holurile Palatului Naținonal al Copiilor, mă striga din departare: „Ce faci lighioană?” Așa îmi spunea. Eu aveam doar 4 ani atunci și, deși sunt multe pasaje pe care nu mi le mai amintesc, cele în care am cântat la „Tip Top Minitop” alături de el, mi le amintesc perfect! Era extraordinar, și așa cred ca ar trebui să ni-l amintim cu toții!

„La noi, din păcate a pune preț pe imagine este egal cu a mai tăia din material. Mă sperie asta…”

Rep: Crezi că se face mai mult acum pentru copiii talentați la muzică decât se făcea atunci în anii ’90? Acum, sunt foarte multe festivaluri de muzică unde cei mici se pot afirma, dar televiziunile nu par foarte interesate să-i promoveze…

B.S: Cred că balanța înclină mai mult către momentul actual, acum există oricum mai multe perspective pentru micuții talentati, decât existau atunci. Deși televiziunile comerciale nu îi promovează în mod special, ei au deja acces mult mai bun la informație, la posibilitatea de a-și alege un profesor de canto potrivit, de a participa la mai multe concursuri unde, în mod firesc, capătă experiență, cred că este o deschidere mai bună pentru ei în acest moment. Poate fi și un dezavantaj acest lucru, pentru că fiecare părinte are tendința de a-și supraestima copilul și a-l încuraja într-o direcție pe care poate nu neaparat micuțul și-o dorește și astfel avem de-a face cu o avalanșă de mici „cântacioși” mai mult sau mai puțin talentați, dar cred că, în timp se va selecta o nouă generație de foarte buni artiști! Urmăresc cu drag câteva emisiuni, unde văd copii de 8-12 ani, care au deja o educațe muzicală de care noi nu am beneficiat. Felul în care cântă ei acum, este mult evoluat față de felul în care cânta generația mea la vârsta lor. Educația vocală, abordarea muzicii, maturitatea, totul este diferit și îmbunătățit! Ceea ce consider că este firesc și mă bucură! De aici încolo este datoria tuturor să-i susținem, ar fi păcat să plece, cum mulți au făcut-o deja, pe alte meleaguri…

Rep: Tu cât de mult preț pui pe imagine? Trăim într-o perioadă în care se pare că artiștii pun un accent mai mare pe imagine decît pe propria muzică. Se cântâ genuri muzicale pentru că se poartă și nu pentru că se potrivește artistului. Tu cum privești acest aspect? În ce relații ești cu producătorii români? Ai accepta compromisul ca, în schimbul unui super contract să-ți schimbi stilul muzical chiar dacă, poate nu ți se potrivește?  

B.S:  Deja, inclusiv la nivel internațional se pune mult preț pe imagine. Este una, a pune preț pe imagine și este altceva a cânta mai mult dezbrăcat decât îmbrăcat. La noi, din păcate a pune preț pe imagine este egal cu a mai tăia din material. Mă sperie puțin acest aspect. Sigur, nu pot cânta în șubă, dar cred că genul muzical abordat, artistul și imaginea trebuie să fie în armonie. Cu siguranță, nu m-aș îmbraca niciodată pe scenă într-un mod care nu mă reprezintă ca individ, orice ar spune orice stilist din lume și oricât ar fi de “la modă!” Nu sunt excentrică și nu vreau să ma remarc artistic printr-o imagine excentrică!  Pe de alta parte, ca artist tânăr, este complicat să faci față unui val de muzică popcorn, identică. Sute de piese care suna la fel…este o nebunie totală! Cred că cea mai bună este calea de mijloc, aceea în care abordezi muzica momentului și pui o bucațică de suflet în ea! Asta este important pe termen lung și sunt sigură că se poate!

Rep: Poți face muzica în România fără compromisuri? Mă refer la orice fel de compromisuri, inclusiv cel amintit mai înainte…

B.S:  Depinde de fiecare ce consideră fi compromis. Din punctul meu de vedere, muzical trebuie să te adaptezi momentului, păstrându-ți personalitatea. Alt gen de compromisuri nu consider că trebuie facute, iar dacă vorbim de altfel de compromisuri cred că vorbim deja de conduita de viață a fiecarui individ. Nu cred în succesul obținut prin compromis!

Rep: În final, vreau să ne mărturisești care este visul tău muzical pe care încă nu l-ai atins dar speri că se va întâmpla într-o zi?

B.S: Cu siguranță va rămâne la nivelul de vis, dar va spun: visez la momentul în care cei care au talent și studii muzicale vor cânta, cei care vor ști management vor fi manageri și cei care vor ști să gătească, vor fi bucătari de succes. Pe scurt, visez la normalitate, la momentul în care nu voi mai auzi fraza ”mă apuc de cântat, fac câteva ore de canto și gata!” sau că apar “producători muzicali și compozitori” peste noapte, care de fapt nu au nici un fel de cunoștințe în acest sens. Cu siguranță, sunt oameni talentați care nu au nevoie de studii pentru a fi excelenți, cunosc și eu câțiva, dar cred că aici intervin și alte aspecte… pe de o parte superficialitatea faptului ca se știu talentați și consideră ca nu au nevoie de studii și pe de alta parte dorința partintilor de a-și îndruma copii către “ceva serios”… ar fi mult de discutat… Și ca orice artist, visez ca muzica mea să ajungă în sufletele oamenilor!

Autor: Ioana Matfeev, 15 iulie 2012