Cornel Constantiniu a lansat un dublu album. Vezi impresiile invitaților prezenți la lansare!

Cornel Constantiniu a lansat, recent, la mangazinul Muzica discurile Nu-i prea târziu și N-ați văzut o fată.

Aflăm impresii de la personalitățile prezente dintr-un material realizat de Camelia Banța pentru emisiunea Colecția de muzică.

Titus Andrei: Cornel Constantiniou, ani buni, un solist al marelui public, cu zeci de șlagăre pe placul ascultătorilor. Mi-amintesc că în anii ’70, când prezentam emisiunea “O melodie pentru fiecare”, solistul pentru care noi am venit azi aici, la lansare, Cornel Constantiniu, cred că era printre primii interpreți din România  care primeau celemai multe scrisori. Melodiile lui erau îndrăgite de public, de marele public, dar Cornel prin firea lui boemă, a fost mai puțin interesat de apariții discografice, însă el merita din plic acest dublu CD. Artistul cu difuzări la Radio România cam de 45 de ani, deci jumătate din vârsta Radioului public. Având în repertoriu și pe acest CD melodia „Replici” de Laurențiu Profeta, pe versuri de Eminescu, melodie cantata în duet cu Lucky Marinescu, aș spune că el rămâne o replică pentru acei soliști care și-au făcut un scop din a cânta oriunde și orice. Dați-mi voie să-l așez prin valoarea lui alături de Aurelian Andreescu. Au fost foarte buni prieteni și o întrebare pentru ascultători: ca Aurelian Andreescu n-a cântat și nu cântă nimeni. Să-mi spună cineva sau să sune acum dacă e cineva, un solist care a cântat sau cântă precum Cornel Constantiniu?

Doi soliști în bucuria momentului: Fuego și Silvia Dumitrescu:

Fuego: Am venit cu mare bucurie pentru că sunt prieten cu Cornel, l-am vizitat de câteva ori, îi știu familia minunată și mă bucur de fiecare dată când mă întâlnesc cu el. Cornel este o experiență de viață. Pe lângă șlagărele minunate pe care le-a lansat și pe care le fredonăm cu toții, vreau să vă spun cu această zi este o încununare a carierei lui artistice și mă bucur că e atâta lume. Mă bucur că aici sunt colegii lui, că sunt prietenii lui și sunt extreme de fericiți și onorați pentru ziua de astăzi. Suntem într-un an în care ar trebui să ne redescoperim valorile, suntem într-un an în care ar trebui să fim un pic mai uniți și să-I respectăm, să-I apreciem și să le dăm meritul pentru tot ceea ce au făcut pe scenă acesto minunați artiști care chiar scriu o pagină importantă pentru muzica ușoară românească.

Silvia Dumitrescu: Este unul dintre pilonii muzicii ușoare românești. Pentru mine este un artist care m-a însoțit pe drumul copilăriei și adolescenței și sunt foarte onorată să fiu astăzi aici. Aceste două discuri încununează cumva activitatea sa artistică și pentru cei care încă nu și-au cumpărat discurile propun să și le ia că au ce asculta. Sunt piese emoționante, profunde, sunt piese pe gustul mai multor generații.

Despre artistul Cornel Constantiniu compozitorii Ionel Tudor și Horia Moculescu. Seriozitate, dar și tachinare de la aceeași înălțime profesională.

Ionel Tudor: Am avut prima piesă cu Cornel în ’81, “Nu spun te iubesc”, a fost un șlagăr cântat de toată lumea la acea vreme. Apoi, am avut “Clipe de vis”, un cântec foarte, foarte cunoscut. Eu eram foarte tânăr, iar Cornel era marea vedetă a muzicii ușoare românești, iar pe această cale aș vrea să-i mulțumesc pentru că a avut încredere în piese. I-am scris, mi le-a interpretat cu foarte mult drag și am avut o colaborare foarte, foarte frumoasă ceea ce nu îi puteți spune domnului Horia Moculescu că dânsul ce a scris pentru Cornel Constantiniu n-a fost așa mare hit pe posturile de radio (zâmbește!)”

Horia Moculescu: Eram prieteni, mi-a dat nevastă-sa telefon, i-am zis că vin, la 4.00 sunt acolo… Existența lui  cu toate necazurile pe care le duce cu o demnitate extraordinară dovedește calitatea lui umană, sufletească, intelectuală. El e un băiat foarte inteligent și cu un umor desăvârșit…

Paul Stângă, directorul Casei de discuri EuroStar: Sunt o parte dintre șlagărele lui Cornel care au fost iubite de marele public. A fost foarte greu să stabilim cântecele din aceste două albume pentru că nu știam pe care să le punem mai bine.