Dor de Mădălina – amintiri de fan în ziua când s-a născut și a plecat Dincolo…
….mereu spuneam că e atât de frumoasă de parcă nu ar fi adevărată…Avea un chip de păpușă. Fața mică, părul mare, bogat și talia înfiorător de subțire. 14 iulie e ziua care în fiecare an mă duce cu gândul la o ființă foarte dragă sufletului meu – MĂDĂLINA MANOLE.De fiecare dată, în această zi, primea gândurile mele, acum merg să-i aprind o lumânare, măcar așa să simt că-i sunt alături… Mădălina rămâne pentru mine, ca de altfel pentru toata generația anilor 90 artistul suprem.
Țin minte și acum, cât de mult îmi doream o fotografie cu ea. Era visul meu de adolescent, ce a devenit realitate în ’96, atunci când luându-mi „inima în dinți”, i-am mărturisit artistei „nebunia” mea. Așa am început să ne cunoaștem…
Eram nelipsită la fiecare concert de-al său, mereu în rândul întâi, apoi în culise. Îi adulmecam cred până și respirația. Eram atentă la fiecare gest, detaliu, îi copiam uneori chiar și ținutele. Ieșea mereu din scenă abia zărindu-se de dupa munții de flori primiți de la cei care o iubeau, care vibrau la unison cu ea. Acolo sus pe scena jertfea tot.
„Madalina Manole lasă mereu pe scenă ceva, după fiecare spectacol ceva din ea moare” ( O. Ursulescu – Jurnalul dedicat Madalinei Manole)
Urma nesfârșita sesiune de autografe. Se bucura să aiba oamenii aproape. Se întâmpla totul, parcă asemeni unui schimb de energii pozitive. Aceștia se luminau și se încărcau văzând frumusețea, zâmbetul, farmecul și candoarea Mădălinei, iar artista primea în schimb iubirea sinceră și gândurile frumoase cu care pleca, păstrându-le până la următoarea intalnire.
” Îmi ofer sufletul pe tavă acestor oameni, mă uit la ei, cânt și ma bucur de bucuria ce le-o dăruiesc”(Mădalina Manole – Jurnalul dedicat Madalinei Manole)
Așteptam mereu cu o nerăbdare sufocantă un cântec nou, un alt album, iar atunci când nu-i putem fi alături la vreun eveniment plângeam cu lacrimi fierbinți de copil.
Vor rămâne vii pentru totdeauna amintirile și clipele minunate petrecute alături de Mădălina Manole, fotografiile, autografele și ultimul sms primit de la ea, pe care îl păstrez și acum în telefon.
Datorită Mădălinei, am avut o copilarie specială si pentru acest lucru îi mulțumesc.
…Celei pe care când eram copil am divinizat-o…
Autor: Georgiana Barabulă
Leave a Reply