Eminescu şi Nichita, într-un joc de muzică şi poezie…

Versurile eminesciene au răsunat vineri seară pe muzica Mariei Ghiorghiu în sala mare a Teatrului „Mihai Eminescu” de la Botoşani.  Artista a susţinut alături de actorul Eusebiu Ştefănescu un frumos recital dedicat celor 160 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu. Recitalul lor a încheiat cea de-a XIX-a ediţie a Galei de Decernare a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”.

Anul acesta premiul a revenit lui Dorin Tudoran, cetăţean american de origine română. În aceeaşi seară a fost acordat şi premiul Opera Prima unui poet aflat la debut. Această distincţie, aflată la a 13-a ediţie, i-a revenit lui Bogdan Stoian.  Recitalul celor doi artişti a încheiat într-o emoţie sublimă seara dedicată poetului naţional. Eusebiu Ştefănescu a bucurat inimile spectatorilor aflaţi în sală (o sală aproape plină!)  cu un joc inteligent compus atât din versuri de la Nichita Stănescu cât şi din creaţia eminesciană.  Unul din momentele speciale a fost atunci când actorul i-a invitat pe spectatorii din sală la o terapie a sufletului rostind după el versurile poeziei „Rugăciune” (Mihai Eminescu), apoi după ce glasul Mariei Gheorghiu a  deschis şi mai mult aripa sufletului, actorul a dublat legătura cu divinitatea, interpretând tot împreună cu publicul „rugăciunea” lui Nichita. Din recitalul folkistei n-au lipsit nici piese din repertoriul ei. „Curcubeu” cu care a încheitat seara şi „Floare de vârtej” au legat perfect tabloul unor emoţii smulse parcă din poezia mareului poet.  Eusebiu Ştefănescu le-a povestit oamenilor întâmplări  petrecute lui care i-au arătat de-a lungul timpului puternicul spirit eminescian. N-a ocolit nici povestea lui Geo Bogza dedicată poetului, cea cu Dumnezeu şi Sfântul Petru.   „Adună-mi, mamă umbra cu lopata/Şi vars-o în grădină, printre crini” a răsunat în cântecul pe care Maria Gheorghiu l-a cântat în timp ce actorul îşi aştepta pe scenă o nouă intrare.  A fost un recital construit cu emoţia artistului care-şi cunoaşte perfect menirea, un recital pentru Mihai Eminescu, un recital în care sublimul s-a revărsat în suflete aşa cum numai pentru Eminescu ai fi reuşit…

Autor: Ioana Matfeev, 16 ianuarie 2010