Feli, un artist cu dragoste de public. Un artist spectaculos!

Feli. Un nume nou. O artistă tânără. Pe val. Cu fani. O grămadă. Copii, mai ales. Cu hituri pe radio. Cu voce. Da, cu o voce mare. Uneori piesele pe care le cântă la radio nu-i arată adevăratul potențial. Deh, comercialul din muzica de azi. Nu discutăm asta, aici. Feli.  Un artist al noii generații. M-am dus duminică la concertul de la Botoșani cu gândul s-o văd pe ea, să mă conving că e artista aia cu voce mare, cea mai bună dintre reprezentantele generației muzicale ale ei. Și așa e.

Feli e cea mai bună dintre toate fetele care cântă azi și se aud la radio. Sau în primele 3, în mod clar. A început cu hiturile ei difuzate la radiourile din România. Nu le mai enumăr, se știu. Sunt cunoscute.  Dar Feli se ridică deasupra tuturor când începe să-și etaleze vocea cu niște piese etno, preluate din folclorul românesc. „Constantine, Constantine” pe care îl cântă ea este cred, la ora asta, cea mai bună prelucrare modernă pe care am auzit-o. A cântat-o și la Botoșani, în parcul Cornișa, recent inaugurat de autorități. A fost spectaculoasă! Are o grămadă de lipici la public, mai ales la copii.

Copiii din spatele gardului ce desparte scena s-au strecurat printre spațiile goale ale gardului ca să fie mai aproape de scenă. Au cântat toți, cot la cot, cu artista lor preferată. Au țipat. S-au manifestat ca niște fani adevărați. La final, toată hărmalaia de copii a fugit după Feli în culise.

Coadă lungă. Poate, 50, poate chiar 100 de copii acolo în culisele evenimentului. Feli a stat răbdătoare cu toți. S-a fotografiat. A dat autografe. A vorbit cu fiecare în parte. Le-a zâmbit. Era îngrămădită efectiv căci la un moment dat i-a rugat să facă un pas în spate să nu se sufoce. Au făcut pasul pentru două minute și apoi, din nou, grămadă peste ea. Autografe, fotografii, zâmbete. Le-a împărțit fericire. Pe scenă și dincolo ea. Jos pălăria! În sfârșit, un artist al generației actuale, cu drag de fanii lui. Cu dragoste de public. Bravo, Feli!