Gabriel Dorobanțu: "Am primit comenzi de la televiziuni să fac prologuri sau să scriu pentru actori…"

Gabi Dorobanțu este unul dintre ultimii romantici adevărați care rezistă pe meterezele muzicii românești,un sentimental cu rațiune (definiția îi aparține) a cărui muzică  este un balsam pentru sufletele ascultătorilor. Gabi a ales muzica drept cea mai bună formă de exprimare a cuvântului „Te iubesc”, a pledat pentru romantism și lirism și, ca dovadă, sunt cele 200 de piese care se regăsesc pe cele patru discuri de vinil și nouă CD-uri. Melodii ca „Ochii tăi”, ” Hai vino iar în gara noastră mică”, „Niciodată”, „Melancolie”, „Noapte de amor”, „Niciodată” sau ” Să nu vii iar să mă cauți” sunt adevărate șlagăre pe care orice  romantic, care se respectă, le are în colecția sa muzicală. Muzica lui Gabi Dorobanțu  emană romantism și lirism și este o mărturie vie a succesului său și cu siguranță aceste șlagăre vor dăinui în timp și spatiu. Gabi Dorobanțu își iubește publicul și nu a acceptat niciodată să cânte melodii care nu-i spuneau nimic, din respect pentru public, dar și pentru că  nu a vrut să facă doar exerciții muzicale. De câțiva ani, artistul s-a retras într-o zonă idilică, la Cornu, lânga Sinaia, unde deși nu există o gară mică, în schimb exista aer curat si liniste.Acum cateva zile l-am sunat pe Gabi sa vad ce mai face un artist iubit de public, unul dintre ultimii romantici ai momentului, care încă incită sufletele sensibile, care apreciază acest gen de muzică ce nu se erodează deloc în timp, ba dimpotrivă, precum vinul, devine mai căutată și mai gustată de publicul iubitor de muzică, care găsește timp pentru o muzică de calitate.

V.V: Alo, Gabriel Dorobanțu?

G.D: Alo , da …eu sunt!

Viorel Vintilă: Salut Gabi! Sunt Viorel Vintilă… Spune-mi, te rog ce mai faci și cu ce te mai ocupi…am înțeles că ți-ai retras „amabasada” la Cornu, lângă Sinaia, într-o zona idilică și liniștită…e cumva o gară mică prin zonă?

Gabriel Dorobantu: Salut! Trebuia să fac acest lucru pentru că deși sunt bucureștean și știu ce înseamnă un oraș mare, căutam un loc liniștit și cu aer curat și într-adevăr pot să spun că alegerea făcută nu a fost rea. Este și o gară mică, probabil este un destin, este o gară la Breaza care însă este aproape o ruină și este pe cale de desființare. Însă, când prietenii mă vizitează , cea mai apropiată gara este cea de la Câmpina, unde eu îi aștept și îi iau cu mașina acasă la mine.

V.V:Cum arată o zi obișnuită din viața ta acolo la Cornu?

G.D: Ca orice zi obișnuită din viața unui om, cu mese regulate și sănătoase, cu puțină gospodărie în jurul casei.Trăiesc ca un om obișnuit care nu consideră faptul că am un statut de artist mai cunoscut ar trebui să trăiască altcumva, deoarece pierzi relația cu lumea, cu tine însuți și lucrul acesta te împiedică să fii sincer atunci când gândești.

V.V: Cum ți se pare noua generație în comparație cu generația ta? Știm cu toții că mulți din generația ta s-au pierdut, sau mai bine zis au fost abandonați și lăsați într-un raft virtual prăfuit de către casele de discuri și de mass-media.

G.D: Eu nu vreau să compar. Sigur că lumea se schimbă, timpurile sunt altele și trebuie să ne aliniem timpurilor de acum…încercam să fim pe placul publicului, unii dintre noi reușim, alții nu…nu-i obligatoriu să facem generatia de acum să ne înțeleagă, fiecare are o deschidere către lume pe care o primește prin educație și datorită pregătirii. Să sperăm că generația de acum este pregătită să ne înțeleagă și pe noi.

V.V: În străinătate cântăreții de vârsta a doua și a treia încă umplu săli de spectacole și sunt foarte iubiți de public, pe când la noi…e ca la noi…iar mulți dintre artiștii din generația mai veche sunt trași pe linie moartă. De ce acolo se poate, iar la noi, ba?

G.D: Probabil că, acolo, industria muzicală există cu adevărat, impresarii de acolo nu sunt troglodiți, sunt oameni cu știința specacolului și cu știința de a fabrica vedete pentru public și în folosul publicului.Contează foarte mult să știi să muncești …din nefericire mulți dintre organizatorii și managerii de spectacole din România nu prea știu să muncească sau nu știu cu ce se „mănâncă” un spectacol.

Succesul trebuie să fie clădit pe muncă, pe gust și pe pasiune

V.V:Spune-mi, te rog ceva despre tine care nu prea este știut de marele public…și aici ma refer la tabieturi, hobby-uri, mici secrete etc…

G.D:.Pot spune că eu nu prea am secrete…îmi place să mă întâlnesc cu prietenii mei de-o viață, bem o cafea împreună, nu-mi place să-mi petrec timpul la petreceri care durează mai mult de 2-3 ore pentru că mi se pare o pierdere de timp. Eu beau puțin de felul meu….și prin urmare nu știu ce să discut după 2 pahare de vin pentru că mi se pare că totul devine ridicol și oamenii vorbesc mai tare decât ar trebui…îmi place să citesc ….stau însă departe de calculator și de lumea virtuală pentru că în afara informațiilor pe care ți le poate oferi cred că-ți sucește puțin mintea și poate provoca dependență. De asemenea, îmi plac călătoriile și din când în când o iau și pe mama mea în deplasări sau în străinătate și mama este foarte fericită.Pe lângă casă ca orice om trebuie să am o pisică sau un câine….și nu sunt de rasă, sunt vagabonzi și păcat că nu știu să vorbească pentru că cred că mi-ar mulțumi pentru că le-am făcut o viață fericită!

V.V:Probabil, ca și Mihai Constantinescu, iubești și câinii vagabonzi,nu?

G.D:Având în vederea că am un câine pe care l-am luat de pe stradă atunci când m-am mutat la Cornu, cred că exista dragoste și pentru câinii vagabonzi.

V.V: Care crezi că sunt ingredientele unei cariere de succes și ce sfat ai da unuia care acum ar încerca să urmeze o carieră muzicală?

G.D:Ca să ai o carieră de succes, trebuie să ai talent, trebuie să știi să muncești și trebuie să ai fler. Nu toate cântecele pe care vrei să le înregisrezi sau care ți se oferă pot să-ți asigure succesul.Succesul trebuie să fie clădit pe muncă, pe gust și pe pasiune, altfel nu poți să reușești.

V.V:Ce planuri pentru viitorul apropiat ai și ce ți-ai dori cel mai mult  să se întâmple în viața ta de acum încolo? Știu că ai lucrat în teatru, nu-i așa?

G.D:Am lucrat o perioadă cu Teatrul Constantin Tănase, am făcut divertisment și teatru de revistă…am început să scriu momente comice pentru prietenii mei actori de la  teatru și mi-au spus că am talent și umor și chestia asta m-a încurajat și chiar am primit comenzi de la televiziuni să fac prologuri sau să scriu pentru actori.Vis-a-vis de muzică, nu vreau să mai fac CD-uri și să oblig publicul să cumpere CD-urile mele pentru că muzica se fură de pe Internet și eu nu vreau să muncesc ca să-mi fie furată munca.

Mă gândesc cum să fac un concert frumos cu orchestră

V.V: Prietenul nostru comun, Gigi Gheorghiu, mi-a spus ca ai un umor deosebit și că în compania ta râde și se simte excelent….așa că nu mă surprinde ce mi-ai spus acum.

G.D:Așa spun ei și chiar m-am convins și eu că am replică și că am un spirit critic destul de dezvoltat ca să pot  să fac oamenii să râdă atunci când am o părere.

V.V:Este posibilă o carieră în domeniul umorului?

G.D: Nu poate fi vorba de o carieră în acest moment…daca aveam 20 de ani, poate alta ar fi fost situația.Acum însa mă gândesc cum să fac un concert frumos cu orchestră așa cum ar trebui să facă un cântăreț cu experiență ca a mea…din nefericire nu găsesc sprijin și înțelegere pentru acest lucru, prin urmare trebuie să renunț.

V.V:  Gabi, eu îți doresc multă baftă, sănătate și succese pe toate planurile. Te rog să transmiți un mesaj iubitorilor de muzică în general și fanilor tăi în special.

G.D:Mulțumesc mult asemenea. Cred că fiecare trebuie să-și asculte muzica pe care o înțelege și în care se regăsește. Cei care ascultă muzica mea, poate că se regăsesc în cantecele mele și se bucură mai mult decât alții.Eu le doresc tuturor gândurile cele mai bune, să aibă succese în viață, bani mulți și celor care sunt foarte tineri dacă pot să-și facă o cariereă stralucită având un ideal extraordinar pentru viață. Cei care iubesc muzica mea mă pot găsi și în virtual pe adresa www.gabrieldorobantu.ro , unde pot asculta muzica mea și afla mai multe informații despre mine.

Autor: Viorel Vintilă, 12 septembrie 2011