„Mărțișor Dorohoian”, ediția cu numărul 36 și recitalurile lui românești deosebite!

Atipic poate pentru cronicile mele dedicate festivalurilor unde am ocazia și onoarea să particip în calitate de jurnalist, am să încep aprecierile mele cu privire la festivalul Mărțișor Dorohoian, ajuns la ediția a 36-a, cu coada lui. S-a încheiat într-o notă sublimă, cu un recital deosebit de cald și românesc adus publicului dorohoian de Oana Sîrbu.

Doar melodia de început din repertoriul internațional, în rest doar piese sută la sută românești, de la Lumea basmelor, Dacă te-am mințit cândva, Te iubeam, Cântă și dansează – melodii care au consacrat-o, încredințate ei de celebrul compozitor Virgil Popescu, la creații românești preluate de Oana, dar atât de bine primite de public, Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii ori tot mai cântata și-n festivaluri azi, Până când nu te iubeam (baladă veche de la Anton Pan).

Desigur, n-a lipsit (tind să cred că nu lipsește niciodată din recitalurile artistei!) cântecul care face furori și azi în rândul liceenilor, Ani de liceu, cu refrenele lui cântate împreună cu publicul. De menționat că și piesa lui Florin Bogardo, tangoul Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii, a fost cântat la refren, cot la cot, cu publicul din sală. Un recital cald, sensibil, suav ca dulcea Oana. Oana care lasă în urma ei mireasma primăverii indiferent de anotimp.

Un moment frumos și generos din partea artistei dedicat unei copile de 13 ani ce a participat și în concurs a avut loc la mijlocul recitalului susținut pe scena sălii teatrului din Dorohoi. Diana Șubran i-a propus Oanei să cânte alături de ea melodia ei Cântă și dansează, iar Oana i-a lăsat aproape integral melodia pe care puștoaica a cântat-o dinamic, cu dezinvoltură, sincer, inocent. Inocent ca sublimul pe care îl lasă (l-a lăsat și acum!) și ea în urmă prin muzica ei.

Două vorbe și despre ediția din acest an. Juriul a fost condus de Viorel Gavrilă, iar din el au mai făcut parte Oana Sîrbu, profesoara Cătălina Constantinovici, profesorul Marcel Dupu, directorul Centrului de Creație Cornelia Ciobanu, prof. Mihai Blănaru. Viorel Gavrilă a revenit la acest festival după 37 de ani, el fiind președinte la ediția din anul ’82 când trofeul a fost câștigat de Gabriel Dorobanțu. De altfel, cei doi au colaborat, ulterior, puternic, Dorobanțu având chiar un disc realizat împreună.

Festivalul s-a desfășurat pe două categorii de vârstă, 10-15 ani și respectiv 16-35 ani. Un punct slab ar fi tot mai puternica dominantă a concurenților din zona Botoșaniului și prea puțini din celelalte zone ale țării. Trebuie făcut ceva aici pentru a nu exista riscul ca festivalul să se transforme în timp din concurs de sorginte națională într-unul regional.

La ediția de anul acesta, Republica Moldova a dat clase din nou. Trofeul a fost câștigat de moldoveanca Valeria Marcu (foto) ce a participat la categoria 16-35 ani. De altfel, tânăra are deja un palmares important: locul I la Festivalul Internațional George Grigoriu de la Brăila sau o participare importantă la X Factor anul trecut. Locul I la aceeași categorie i-a revenit tot moldovencei Mădălina Gaivaș, iar locul III botoșănencei Karina Todireanu. Mențiunea a fost obținută tot de un moldovean respectiv Valentin Burlac.  Categoria mică, 10-15 ani, a fost câștigată de Ioana Balan și Ana Maria Ungureanu, ambele din Botoșani, locul II a revenit Teodorei Rusu de 10 ani din Botoșani, iar locul III și mențiunea au fost câștigate de Eva Țurcanu și respectiv Karina Ciubotariu.

Sâmbătă, recitalul a fost susținut de Ovidiu Komornyik, care, deși prins de o viroză care nu-i dădea pace, aflat sub influența pastilelor, după cum a și spus pe scenă, a smuls aplauze, zâmbet și suspine de la spectatori. Refrenele sale cunoscute: Te-am trădat, Maria Maria, Nu te pot uita, Ești mireasa vieții mele sau Când vin acasă i-au făcut pe dorohoieni să cânte, să aplaude, să vibreze. Ovidiu a coborât de două ori în public, a cântat cu oamenii, a spus glumițe, a întreținut o atmosferă plăcută. Finalul s-a dat după un bis cu melodia lui celebră încredințată în anul 2000 lui Marcel Pavel, Frumoasa mea. A cântat-o și el acum, o cântă de obicei. Acum, la Dorohoi, cu publicul dorit de muzică ușoară.

Recital a mai susținut și Petrică Geambașu, un entertainer deosebit în ciuda vârstei pe care refuză să și-o arate. Față de anul trecut, artistul și-a accesorizat recitalul cu o voce feminină. Deosebită și vocal, și ca apariție pe scenă. Au cântat împreună preluări românești și nu numai cu care publicul, de asemeni, a vibrat profund. Recunosc că ediția asta s-a desăvârșit în primul rând prin recitalurile lui românești căci rolul unei manifestări de acest gen este să aducă muzică românească. Muzica pentru care publicul vine către el.