Prima şi ultima oară cînd am văzut-o…:((

Pe Mădălina Manole am văzut-o prima oară şi, din păcate ultima oară anul acesta la Festivalul Mărţişor Dorohoian. Îmi e foarte greu să spun că asta a fost şi ultima oară când am cunoscut-o. A susţinut un recital pe scenă pentru dorohoieni şi era fix înainte să-i apară albumul. Era fericită de două ori. Fericită pentru că urma să-şi lanseze în sfârşit albumul şi apoi pentru iubirea cu soţul ei, pentru bebeluşul ei pe care-l adora. I-am citit bucuria asta în ochi. Am mers cu ei şi membrii juriului spre sala de spectacole (ei fiind cazaţi în Botoşani) şi eram fericită că mă susţinea într-o discuţie în contradictoriu pe teme muzicale.  După recitalul susţinut la Dorohoi, am citit fericirea iubirii cu soţul ei şi prezenţa bebeluşului în viaţa ei şi aproape că mă molipsisem de starea aceea de bine pe care o trăia. Era în al nouălea cer sau cel puţin aşa lăsa să se vadă dincolo de alte probleme pe care le trăia. Dimineaţă, vestea morţii ei m-a şocat… E greu de crezut că şi-ar fi luat viaţa când fericirea ei era în casa de la Otopeni.  Şi totuşi…niciodată nu ştii prea multe despre un om. Dar cu atît mai greu de crezut e că Maestra, aşa cum îi zicea Titus Andrei, a plecat Dincolo în ziua în care împlinea 43 de ani. Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Socrii Mădălinei sunt din Botoşani. Aflasem asta, mi-amintesc dintr-o intervenţie telefonică pe care artista a avut-o la Radio România şi în care afirmase că e în Botoşani la socrii, că urmează să se căsătorească, să facă botezul…

Autor: Ioana Matfeev, 14 iulie 2010