Reinventarea lui Temișan: The Funk Society

at -1Temișan a înviat! Pardon, s-a reinventat și a făcut-o datorită unui band de care este efectiv îndrăgostit. Se simte asta când cântă, când repetă, când vorbește despre noii lui colegi. A primit provocarea aceasta în urmă cu vreo trei ani și a acceptat-o. Și s-a reinventat așa cum, din când în când, orice artist are datoria s-o facă de dragul publicului care așteaptă în permanență ceva nou. S-a reinventat și cântă acum cu pasiunea artistului care și-a descoperit calea, a debutantului, dacă vreți, care a pus mâna pe cartea câștigătoare și nu mai are loc de pași făcuți înapoi.

Duminică seară, primul recital în cadrul Festivalului Internațional Dan Spătaru a aparținut lui Aurelian Temișan. A fost un recital 100% românesc, cum a spus și solistul, nicio piesă în altă limbă decât cea română, azi, la Medgidia.

“Răi da’ buni”, emisiunea unde, cumva, s-a consacrat cu acest band, i-a dat ideea. Ideea de a prelua melodii românești de la colegii de breaslă, mai tineri sau mai puțin tineri, și are succes! Lumea recunoaște piesa, o cântă odată cu solistul, deși, e drept, sună altfel decât în varianta ei originală, sună mai soft, mai evergreen.  La Medgidia a susținut același recital de la “Amara”, festival care a avut loc în vara acestui an, recital pregătit pentru un public iubitor de muzică românească.

A preluat melodia lansată de prietenul lui de-o viață, Adrian Enache, “Nebun după Fe.Me.I”, sigur, într-o interpretare diferită. Dacă Enache e mai excentric, mai expansiv, Temișan e interiorizatul și transformă piesa. Altfel spus, în  cazul de față, Enache agață cu vorbe seducătoare, Temișan cu privirea! În orice caz, ambii cu farmec în cantități considerabile. A cântat de la Dan Spătaru, mult și bine și bine primit de publicul venit la festivalul lui.  “În rândul patru”, “Trecea fanfara”, “Măicuța mea” șiat -2“Drumurile noastre”. Șlagărele lui Dan Spătaru sunt ovaționate imens de public. Temișan  chiar spune la finele uneia dintre piese:  “e maximum din ce își poate dori un artist, să constate că mesajul lui a fost înțeles”. Și aplauzele continuă furtunos, iar el, artistul, are dreptate căci fără public, artistul e nimic.

A cântat și “Mă întorc la tine, mare albastră” a lui Dumitru Lupu, lansată de Daniel Iordăchioaei. Și succesul remixului realizat de Dorian pentru această piesă a făcut ca sala să reacționeze din nou. Cântă odată cu Temișan. Cântă singură.

A cântat de la Pepe și, da, chiar și de la CRBL, celebra lui piesă, “Petre”, chiar mai bine decât originalul.

Am ascultat și “Ioane, Ioane”, în variantă masculină, o interpretare marca Aurelian Temișan, mult departe de original. Nu a lipsit nici focosul “Hai acasă” lansat de Gil Dobrică, dar piesa aceasta nu e prima dată când o cântă, nici cu trupa, nici solo.

De la el au fost “Cine oare?”, “Eu nu mai sunt cel de ieri” și “Nu nu nu”. Un pic cam puțin și probabil aici ar fi critica pe care i-o aduc showului de duminică de la Medgidia. Un show bun, inedit, amețitor, simpatic. Temișan e haios el însuși pe scenă în ciuda sobrietății pe care o afișează mai degrabă.

La capitolul piese proprii e un pic descoperit, dar e o hibă a artistului, a lui și a lui Enache, ca să dau doar exemplele lor. Nu au avut șansa unor compoziții  românești tari care să le pună vocile unice, potențialul maxim, în valoare. Timpul nu e trecut, sunt suficient de tineri ca să recupereze, să caute, să lovească, să fie sută la sută ei prin muzica lor.

Până una alta, jos pălăria, Aurelian Temișan, pentru show, pentru scânteia care te-a reinventat. Aurelian Temișan&The Funk Society. O să mai auziți de ei, sigur, depinde numai și numai de ei, de abnegația, de implicarea și de inteligența lor de a profita de orice sâmbure ce geme prin ei. Succes!

Autor: Ioana Matfeev

 

Share This:

CITEȘTE ȘI

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.