Tentaţia insolitului: Ethnotic Project

Lansarea albumului trupei Ethnotic Project intitulat Sapte Scari, programata vineri, 20 Noiembrie, ora 12:30, in locatia Godot Café (str. Blanari nr.14).

Despre album a scris Florin Silviu Ursulescu urmatoarele:

Piesele albumului se pot asculta in pagina albumului Sapte Scari pe website-ul Soft Records, iar primele trei piese in format wav pot fi descarcate de pe ftp-ul Soft Records.

Numit generic „Şapte Scări” şi realizat de grupul „Ethnotic Project” discul de faţă poartă cu sine un aer de prospeţime, o trăsătură de accesibilitate necăutată ce îl face dintru început, de la primele sunete, foarte plăcut auzului. Firescul expresiei nu exclude însă plurivalenţa mijloacelor de exprimare utilizate adesea cu ingeniozitate. Dezinvoltura vădită de înzestrata solistă vocală şi de cei cinci versaţi instrumentişti lasă ascultătorului senzaţia de ludic, de joc exuberant, liber de oricare constrîngeri.
Cu inflexiuni deosebit de suple, valorificate printr-o tehnică vocală de invidiat, cu pregnanţa timbrală egală în toate registrele unui glas de mare întindere, Irina Sârbu îşi seduce auditorii încă de la prima piesă, „Şapte scări” prin vervă şi patos, etalînd în nouă dintre cele zece secvenţe o extinsă paletă de trăiri, de la ingenuitatea tălmăcirii melodiei „La cîrciuma de la drum” (în a cărei prelucrare apare explorat şi registrul supraacut al vocii), la nostalgia înfiorată şi puritatea cu care artista se implică în învăluitoarea baladă „Unde e Târgoviştea”, ajungîndu-se pînă la fervoarea şi dinamismul exploziv din intevenţiile improvizatorice scat cuprinse în temele de tempo alert.
Fraţii Cazanoi dau la rîndu-le măsura fanteziei nedrămuite, ca şi a stăpînirii cu aplomb a tehnicii instrumentale: flautistul Cezar Cazanoi (care cîntă şi la caval) se remarcă prin cunoaşterea idiomului modal, intens melismatic al folclorului românesc, totodată prin creativitatea proprie compartimentului jazz, atribute dovedite în majoritatea pieselor dar cu deosebire în solo-urile conferite temelor „Leliţă Săftiţă”, „Unde e Târgoviştea”, „Maramureş plai cu flori” şi „Căluşarii” / „Ciocârlia” (inclusiv în dialogul sui generis realizat cu Irina Sârbu în finalul ultimului colaj menţionat); iar Anatol Cazanoi, virtuoz al ţambalului şi în subsidiar interpret la instrumente electronice cu claviatură, impresionează prin toate contribuţiile lui solistice, mai ales cele din piesele „La cîrciuma de la drum”, „Inimioară, inimioară” şi „Pe deal pe la Cornăţel”.
Deopotrivă, ghitaristul Capriel Dedeian se recomandă prin activa sa participare la zestrea de fantezie improvizatorică a discului, revelatoare îndeosebi în secvenţele „La cîrciuma de la drum”, „Tonakan” (piesă instrumentală inspirată din folclorul armenesc), „Piatră, piatră” şi „Maramureş plai cu flori”.
Reuşind să asigure o temelie armonico-ritmică eficientă a sonorităţilor, cei doi componenţi ai secţiei ritmice, Laurenţiu Horja la ghitară bass şi Dragoş Mihu – baterie şi percuţie (el fiind şi impresarul grupului) s-au complăcut în principal în ipostaze de fideli acompaniatori, avînd totuşi cîteva intervenţii solistice: bass-istul în piesele „Piatră, piatră” şi „Pe deal pe la Cornăţel” iar ritmicianul cu două interludii în piesele „Unde e Târgoviştea”, „Tonakan” şi un solo mai substanţial în tratarea temei „Inimioară, inimioară”.
Nu ne rămîne decît să ne „ethnotizăm” în chip temerar spre a simţi din plin pulsul real al satisfacţiei auditive