Titus Andrei despre Cristian Vasile

Mare cântăreț al perioadei interbelice, Cristian Vasile are practic un deceniu de activitate: 1931-1940, perioadă în care înregistrează sute de cântece, de la tangoul sud-american “Zaraza”, care îl face celebru pe dizeur și prin textul lui Ion Pribeagu, la “Iubesc femeia”, “Îți mai aduci aminte doamnă”, “Femeia, eterna poveste” sau la piese mai puțin cunoscute cum ar fi “M-am îndrîgostit de o stea” de Mișu Constantinescu, un compozitor melodic, vorba lui Gică Petrescu, și când amintim de tangfouri și de lieduri, romanțe sau armonizări, de folclor.

Cristian Vasile lansa această piesă în 1939 când o întâlnește pe frumoasa franceză Francesca Frangula,  minte cultivată și ageră, se căsătoresc, se mută de pe strada Cobălcescu, pe Berzei, tot pe lângă radio, viitoarea clădire, de fapt.

După doar două luni, este arestat chiar în localul în care cânta, pe motiv că interpreta melodii semnate de compozitori și textieri evrei. După coșmarul Jilava, Cristian Vasile este trimis sub escortă la Brăila, orașul său natal, la centrul de recrutare.

Se întoarce la București, își reia cariera, pare fericit, cel puțin pentru  că-și recâștigă libertatea, dar nimic nu mai poate fi cum a fost, scrie Andrei Ruse în cartea sa cu viața și activitatea lui Cristian Vasile. Parcă nici muzica nu mai suna ca altădată și iată, am mai zis câte ceva despre cel mai iubit dizeur al timpului sau.