Titus Andrei despre Cristian Vasile și tangoul perioadei interbelice

Titus Andrei aduce secvența sa de istorie muzicală românească în fiecare săptămână la Radio România Actualități.

În episodul de azi continuă retrospectiva muzicii românești excepționale din Bucureștii de odinioară, oprindu-se în epoca tangoului cu trăiri simple și adevărate și readucându-ni-l în atenție pe unul din cei mai apreciați interpreți ai acelor ani, Cristian Vasile, „maestrul tangourilor”.

„Bucureștiul interbelic 1930. Se cântau cu foc versuri de iubire și amor, iar fiecare poveste de dragoste năștea un nou cântec. Apar noi generații de muzicieni, tineri compozitori și cântăreți care deschideau un alt capitol al scenelor în Micul Paris. Se impune un nou gen: tangoul, purtând cu el șarmul și eleganța aduse din Berlin, Madrid, Paris, Viena sau Roma.

La noi, între pionerii tangoului s-a aflat, cum toată lumea știe, mai ales din aceste emisiuni, Cristian Vasile. Precizare: primele lui înregistrări au fost tangouri și valsuri – dar în mare parte tangouri – lansate în capitalele europene amintite, precum și în America Latină. Se întâmpla în 1931 când preia mai multe asemenea succese în majoritate cu textele lui Ion Pribeagu a cărei „figură cu greu putea trece neobservată, d-apoi dată uitării”, cum îl descrie Andrei Ruse în „Zaraza”. Și chiar așa, între aceste prime piese înregistrate de Cristian Vasile la Berlin s-a numărat și celebra „Zaraza”.

Cristian Vasile avea să încânte nu doar un restaurant de lux ci o țară întreagă, căci foarte repede a devenit unul dintre preferații radioului, care îi punea mereu plăcile cu tangourile sale: „Adio, scumpa mea” – prima piesă înregistrată; „În ochii tăi”, „Zaraza” – cum spuneam, „O noapte în Monte Carlo” sau „Un tango spaniol”, iar aceste ieșiri în Europa pentru înregistrări însemnau totodată uși deschise cântecului românesc peste hotare.” TITUS ANDREI