Titus Andrei despre Gabriel Manea, solist cu premiu la „Mamaia”

Trecut-au ani de atunci, oare cine-i mai știe. Oricum, chiar dacă puțini și-i mai amintesc, cred că n-aș exagera, spunând că  și prin ei viața artistică, în general, a devenit mai variată, mai colorată, mai animată.

Și asta pentru că fiecare a dorit să continuie cumva, să facă ceva, să aibă un mic repertoriu al său în funcție de posibilități, prieteni, cunoștințe și, bineînțeles, preferințe muzicale. Este vorba despre acei soliști premiați la Mamaia, Interpretare care nu și-au apreciat corect sau cărora nu le-au fost apreciate corect dimensiunile continuării. De fapt, așa este oriunde.

Luăm, de exemplu, anii ’80, Mamaia și numesc câțiva: Daniela Nicol, Camelia Florescu, Simona Florescu– cu trofeul în ’85, Emilia Dițu, Denis Roman, Dana Bartzer, Angela Stoica, Florin Apostol – trofeul în ’88, Geanina Olaru sau cel pe care îl vom asculta la Colecția din această seară, Gabriel Manea – premiul I în ’85.

Acum câțiva ani, el și-a alcătuit un album cu piese reprezentative ale muzicii noastre ușoare: Oameni (Marius Țeicu), Merit (Vasile Veselovschi), Tu ești primăvara mea (Florin Bogardo), Copacul (Jolt Kerestely). Lângă acestea, un cântecel –dedicație pentru această zi: piesa lui Komornyik, Maria, căci tu și nu mai tu îmi ești acolo în cântec. Gabriel Manea.