Titus Andrei despre George Nicolescu

George Nicolescu, artistul îndrăgostit de muzica Beatles și de toți oamenii din jur cărora le-a dăruit prin cântecul lui doar zâmbet și bunătate. O face într-un fel ca și cum toată lumea ar fi a lui. N-au cum să iasă din gânduri vreo clipă “Eternitate”, melodie cu care a debutat și Radioul unde debuta în a doua zi a anului 1973. Un orb din seminția lui Homer ce nu poate distinge formele, culorile, nuanțele, lumina, cum spunea Adrian Păunescu și care în marea lui modestie se întreabă pe scenă de fiecare dată: o fi adevărat că pe mine mă aplaudă? I s-a compus special, a compus el pentru sine, alegând un model accesibil. Iată dintre romanțele pentru mai târziu ale poetului Ion Minulescu, toate de o muzicalitate aparte, “Celei care pleacă”, specifică romanței „Repetiția”. O fi adevărat că pe mine mă aplaudă? Cu siguranță. Și vei cânta chiar de ziua ta: La mulți ani, George!

George Nicolescu: Mulțumesc! E normal ca fiecare dintre noi să aibă interesul firesc de a plăcea publicului și plăcând publicului, să-și facă datoria de om și de artist, așa cum presupun că mă aflu eu pe acest pământ.