Titus Andrei despre Gigi Marga

Gigi Marga, un capitol aparte în istoria muzicii noastre ușoare. Făcea ravagii în anii ’50, ’60, ’70 cu vocea ei clară și puternică și, spun regizorii, nu avea nevoie de microfon doar atunci când erau spații mai mari.

A cântat mult și important, povestea Gigi Marga, „parcă era un făcut toate cântecele mai grele se adunau la mine. Ce mi se dădea cântam, le cântam pe toate. Eu locuiam chiar lângă radio și devenise o obișnuință să mă cheme toți. În plus, cântam pe note, descifram orice. Și totul a pornit din anii copilăriei pentru că ascultam în permanență radioul”, mai spune Gigi Marga pentru care atracțiile muzicale au fost dintre cele mai diverse. A cântat în corul Patriarhiei, în corul Filarmonicii George Enescu sub bagheta unor mari maeștri, urmează Conservatorul după Academia Comercială, ajunge în echipa cu voci de excepție a Electrecordului, la Teatrul Constantin Tănase și, în permanență pe undele radioului.

„Am fost modestă, n-am speculat această profesiune. Asta sunt și nu se mai pune la socoteală vârsta. Pentru cine este de bună credință, apreciază exact…”

Cu recunoscuta-i cumpătare rezumă toate izbânzile sale la punctualitate. „Aceasta a determinat reușita mea profesională„, mai spune cântăreața care în ’86 se stabilește definitiv la New York.