Titus Andrei despre Luigi Ionescu

Astăzi, la Colecție, Luigi Ionescu, artistul cu voce caldă, baritonală, plină de tandrețe și nostalgie. Numele său rămâne legat de o serie întreagă de șlagăre românești și internaționale. Iată, câte unul din fiecare categorie: normal, “Lalele” de Temistocle Popa, 1961 și “Marina, Marina” – Rocco Granata, 1959.

Luigi Ionescu, bărbat frumos, artist iubit de marele public. A cunsocut consacrarea pe scena Teatrului Constantin Tănase, unde a activat din 1951 până în 1987, când se retrage din viața artistică.

1965, a treia ediție “Mamaia”, câștiga piesa lui Vasile Veselovschi “Luna la Mamaia” cântată de Constantin Drăghici. Luigi Ionescu prezenta atunci în festival melodia “De ce?”, autor Ion Stavăr, un compozitor al acelei generații care n-a scris mult, dar a făcut-o destul de bine.

De exemplu, acest “De ce?”, moment muzical de două minute și jumătate, rotund și cu exactitate. A se reține, orchestrația, intervențiile grupului vocal, solo-urile instrumentale și numele dirijorului, Alexandru Imre.