Titus Andrei despre Mihai Constantinescu

Titus Andrei: Colegi și prieteni despre cel care primea cu niște ani în urmă renumele de cântăreț al copiilor. Am reținut ideile, mai puțin numele acestora pentru că poate fi oricine îl cunoaște. Visul lui a fost și este că lume ar putea fi minunată. Scena și publicul i-au transmis multă energie de unde atât de râvnitele șlagăre și diversitatea de texte. Fair-play și corectitudine, grație educației sale sportive, iar acestea ar trebui să primeze în orice situație. Simplu și melodios, are un statut pe care merită să-l respecte și generațiile de azi și cele de ieri pentru că au mers mână în mână cu cântecele lui. Și câte exemple se pot înșira! De la mult fredonatele Un zâmbet, o floare – 1973, O lume minunată – 1979, Sus în deal – 1986 și încă zeci de titluri, la o piesă mai puțin cunoscută, dar cu același farmec și ușor de reținut: “Ad-o, vântule, înapoi”. Înapoi la generația de aur așa ca în fotbal: Mihai Constantinescu.

Mihai Constantinescu: Muzica m-a împlinit, muzica mi-a dăruit încredere, muzică m-a făcut să fiu mândru, muzica m-a făcut să fiu demn, muzica mi-a umplut sufletul și tot timpul am căutat piesa aceea pe care o vreau eu, pe care o simt eu undeva, dar nu știu unde, undeva acolo. E foarte greu să spui unde acolo. Acolo undeva, unde nu poți să umbli.