Titus Andrei despre un trio unic: Florin Bogardo, Aurelian Andreescu, Ioana Diaconescu

Mamaia 1972. Premiul al III-lea la Creație piesa lui Florin Bogardo Un fluture și o pasăre, interpret Aurelian Andreescu, versuri Ioana Diaconescu.

În anul următor, la fel. Ba, mai jos. Doar mențiune pentru celebra Tu ești primăvara mea în aceeași distribuție.

Locul I,însă, în cadrul concursului radiofonic 80 de ani de muzică în 80 de ani de radio, vă amintiți în 2008.

Rămâne, clar, Florin Bogardo între numele mari ale componisticii românești. Valoare prin ceea ce a creat, dar și anti star prin ieșirea voită din joc atunci când  iubirea cea mare, apropo de o altă piesă a sa emoționa tot mai puțin. Adică muzica. Acea muzică pe care a lăsat-o un om modest, cu suflet mare, cum spunea Marius Țeicu.

Sau cum adăuga Mihaela Mihai, personalitate unică, în stare a scoate o creație perfectă de fiecare dată.

La fel de clar, Aurelian Andreescu,  vocea care a atins sublimul și continuăm să spunem, greu de egalat.

Ce ar mai fi? Da, spectacolul incitant de cuvinte al poetei și traducătoarei Ioana Diaconescu. Vers armonic, cu dor de lumină și blândețe.

Și ar mai fi ceva: emoția mea. I-am cunoscut pe acești oameni atunci în ’72 și ’73 erau pe aceeași scenă sextetul Cantabile, compozitorul, poeta, Aurelian Andreescu și excelenta orchestră dirijată de Sile Dinicu.

Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.