Titus Andrei: In Memoriam Adrian Păunescu

Apropiata zi de 20 iulie mă duce cu gândul la autorul unic al poeziei-spectacol, poezie ce se cere – cum scria cineva, strigată și acompaniată de muzică: Adrian Păunescu.

În ’79, în plin cenaclu, poetul îi face o vizită într-un sat de lângă Vatra Dornei, țăranului Toader Popa despre a cărui idee teribilă cu roata se dusese vestea. Cu aceleași accente atât de personale, iese imediat poezia „Roata”, iese și cântecul lui Victor Socaciu, pe care cantautorul îl reia la 30 de ani de activitate pe un „Best of” produs în 2003 de Radio România.

Valabile în orice context, câteva vorbe spuse de poet prin 2008 (n-am rezistat):

„Le spuneam tutoror atunci, și spun și acum pentru cei care ar trebui să aibă grijă de valorile culturii române de mâine: grăbiți-vă, artiștii mor repede! Grăbiți-vă, nu toți au norocul meu de a ajunge la 64-65 de ani să-și contemple într-un anumit fel viața, dintr-o postumitate învinsă.” Adrian Păunescu