Titus Andrei și povestea unuia dintre cei mai iubiți metaliști

“Colecția de muzică românească”, de la o extremă la alta. Șlagărul interbelic, rockul actual. Apropo de muzica noastră rock, am auzit în stânga și în dreapta, pe parcursul anilor, ani în care s-au acumulat experiențe, cu un confrate sau altul, regretă dispariția trupei x sau y. Cu sau fără vreo legătură, mă duc cu gândul la autorul romanului “Craii de curtea veche”, Mateiu I. Caragiale, fiul nelegitim al marelui dramaturg.

Regretul este frate geamăn cu experiența și în cazul de față experiența e veche. Și a mea, și a lui, adică Ovidiu Ioncu Kempes, căci despre el este vorba, de când începea cu Cargo.
Se lansau albumele „Povestiri din gară” (1992) și “Destin” (1995). La puțin timp, destinul schimbă ascensiunea normală a celui mai iubit metalist român la acea dată. Solistul are un grav accident, dar toate trec și reia colaborarea cu Cargo. Apoi, Kempes pleacă în Australia, revine în țară cu proiectul Rezident Ex în 2012 și în anul următor lansează albumul “Alpha”.

În jurul său, muzicieni, unul și unul: Tavi Iepan (chitară), autorul a opt piese de pe “Alpha”, Mathias Lange (chitară), Adrian Popescu (chitară), Christian Podratzky (bass), Florin Cvasa (tobe).
Kempes: Mi-am adus aminte că viața mea era pe scenă deși eu am vrut să renunț cu totul, dar odată ce ai ajuns pe scenă la un nivel cât de cât ridicat, n-o să uiți niciodată, o să-ți rămână în suflet.

Dar iarăși regrete după o altă experiență în a aprecia ce-i bun și ce merită promovat. Îmi doream Cargo din ’95, așa cum îmi doream Rezistent Ex în formula anunțată. Numai că din toamna lui 2013, vocalistul pentru care m-am lăsat purtat de acest comentariu apare din când în când sub titulatura Kempes. Ne întoarcem la “Povestiri din gară”, piesă reluată după 21 de ani de Rezident Ex, albumul Alpha.

{audio}