Titus Andrei și un moment sublim pentru Anda Călugăreanu

M-am tot gândit zilele acestea la Anda Călugăreanu, artista de colecție, care, la finele lunii trecute, ar fi ajuns la vârsta de 74 de ani.

După debutul din ’65 cu Sincronul lui Cornel Fugaru lansează nenumărate și mult fredonate șlagăre de muzică ușoară.

Avea succesul asigurat oriunde și oricând, dar ea parcă era altfel cu mai multă trăire afectiv-ideatică și cu o incredibilă carismă.

Pe la începutul anilor ’80, uimire în lumea muzicii ușoare. Pe fondul unei ardente pasiuni pentru actorie, Anda Călugăreanu își descoperă o nouă vocație: muzica folk.

Și vorba cuiva, uimirea devine o laudă spusă pe nevrutelea, pentru că Anda s-a dovedit a fi o personalitate artistică la fel de puternică.

Nu insist asupra aparițiilor sale alături de Caragiu, Pittiș, Tufaru (remarcabile, fără discuție), aleg un vinil realizat în ’84 la Electrecord, în genul pop-folk, numit simplu Anda.

Muzica Nicu Alifantis, orchestrațiile Alifantis-Căplescu. De versuri, ce să mai spun: Eminescu, Nina Cassian, Ana Blandiana, Constanța Buzea, Ioana Crăciunescu sau Maria Banuș, poetă, prozatoare și redutabilă traducătoare din lirica universală. Cu umerii goi – elocvența senzualității juvenile.

Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.