Zoli Toth: „Cred că trebuie să privim Eurovisionul mult mai relaxaţi”

Zoli Toth a răspuns azi, în cadrul unui webinar, întrebărilor legate de Eurovision şi Selecţia Naţională.

Acest demers independent, iniţiat de unul din juraţii Selecţiei Naţionale Eurovision România 2016, s-a dorit să vină în întâmpinarea tuturor celor care urmăresc acest fenomen şi au nelămuri, sau a celor care, pe viitor, îşi doresc să participe şi sunt deschişi sugestiilor date de un fost participant de top la Eurovision alături de Luminiţa Anghel şi Sistem.

Pentru că ne-a plăcut ideea acestei întâlniri (pe care Zoli a spus că o va repeta), precum şi tonul şi modul punctual al răspunsurilor sale legate de acest concurs ce naşte atâtea pasiuni, vă prezentăm mai jos câteva din opiniile sale.

Trebuie să privim Eurovisionul ca pe un show, ca pe o bucurie, ca pe o sărbătoare. De ce să ne uităm două ore încrâncenaţi la televizor, să vedem care-i mai bun şi care a fost mai prost?

Despre cum a ajuns să fie în juriu…

Simplu. Am fost invitat de către Iuliana Marciuc din partea TVR. Probabil faptul că am câştigat în 2005 Selecţia Naţională şi că sunt în music business de 15 ani mă recomandă pentru acest juriu. Am mai făcut parte din juriu în 2007. Nu sunt un prieten al TVR-ului. Mă bucur că în acest an fac parte din această echipă. Pentru mine a fost o provocare şi, de fiecare dată când voi avea ocazia să aud ceva nou, să particip într-un proiect nou, voi deschide uşa.

Despre trecerea de la artist la jurat…

De-a lungul timpului am făcut parte din mai multe jurii, şi îmi place şi în această ipostază, datorită faptului că ascult producţii şi idei care de multe ori mie nu mi-ar fi trecut prin cap, cunosc oameni, stiluri diferite, producţii diferite, descopăr studiouri noi.

Despre calitatea pieselor alese în acest an la Selecţia Naţională…

În primul rând au fost piese care au respectat regulamentul, adică nu trebuiau să depăşească 3 minute; dar din păcate destul de multe piese au depăşit şi au încălcat acest regulament, ceea ce înseamnă că baza de selecţie s-a restrâns. Au fost piese care au avut o producţie foarte, foarte bună, dar n-au avut neapărat o strofă şi-un refren pe care puteai să-l reţii uşor, şi au fost piese care aveau o melodicitate bună, o strofă, poate mai puţin mesaj, dar aveau un refren şi o strofă bună, dar din păcare producţia nu a fost la cel mai mare nivel. Am încercat anul acesta să facem în aşa fel încât să căutăm piesele care ar putea să facă un show foarte bun în semifinală şi finală, şi o piesă care să poată cât de cât să reprezinte România cu succes la Stockholm.

Cred că pentru toţi, cel mai important lucru este ca atunci când ne prezentăm la o finală internaţională Eurovision să ne mândrim cu actul nostru artistic.

Eu nu cred neapărat că România trebuie să câştige neapărat acest concurs, înainte de toate Eurovisionul este un show tv, în care fiecare ţară prezintă ce are în acel moment mai bun dintre piesele care s-au înscris în concurs.

Despre cele 12 piese alese pentru semifinala Selecţiei Naţionale…

Din ceea ce am avut în acel moment, acestea au fost după părerea noastră cele 12 piese ca valoare.

Este frustrant pentru un membru al juriului să nu aibă din ce să aleagă, sau baza de selecţie să fie foarte, foarte mică. Asta nu înseamnă că nu avem piese foarte bune în semifinală. Eu cred că sunt cel puţin 5-6 piese bune care pot să facă un show de o calitate foarte bună. Ce mă bucură este că piesele sunt destul de diverse.

Despre modalitatea de jurizare…

Într-o încăpere mare cu o sonorizare profi, am primit nişte liste, cu nume de piese, doar nume de piese. Se dădea play. Orice piesă care a fost de calitate şi care a avut ceva de transmis, a primit un punctaj bun din partea noastră. Nu s-a făcut diferenţă între trupă cunoscută şi trupă necunoscută. Nu pot să ascund faptul că mi s-a întâmplat să cunosc nişte voci, dar asta nu înseamnă că vocile consacrate pe care le-am recunoscut au trecut. Nu contează dacă eşti sau nu consacrat atunci când participi la Selecţia Naţională.

Despre piesele favorite în Selecţia Naţională…

Cred că momentele pe care noi le-am auzit pe disc în momentul în care am jurizat şi ce vom auzi live pe scenă la Baia Mare, vor diferi total. Eu sper din tot sufletul ca măcar o parte din piese să se îmbunătăţească substanţial prin actul live. De multe ori o piesă mai puţin bună, interpretată foarte bine, poate să schimbe clasamente.

Un concurs va deveni mai puternic în momentul în care oamenii vor avea mai mult curaj să participe la concursuri. În primul rând trebuie să participi, să prinzi gustul competiţiei.

Despre ce anume lipseşte pieselor înscrise în preselecţie…

În ultimii ani s-a investit foarte mult în show-uri care scot în evidenţă voci, orice fel de talent, dar show-uri care vorbesc mai puţin despre compoziţie, despre producţie muzicală, despre oamenii din spatele vedetelor. Nişte şcoli bune de compoziţie pe partea pop-rock, avem foarte puţine cursuri dedicate compozitorilor din România, sunt puţine şcoli de producţie muzicală în România şi trebuie să avem curaj.

Compozitorii români ascultă foarte mult ce este afară şi le este frică să vină cu ceva nou. Eu cred foarte mult în talentul pe care-l avem noi în România şi cred că compozitorii ar trebui să încerce să spargă nişte bariere. Ştiu că radiourile au creat nişte tipare, dar în acelaşi timp cred că întotdeauna a ajuns hit o piesă care nu a respectat un tipar.

Sunt mulţi artişti care participă la Selecţia Naţională şi care ne arată că nu prea au încredere în ceea ce fac, şi de multe ori dau dovadă şi de neprofesionalism prin modul în care îşi trimit piesele. Au fost multe piese care au fost tăiate la jumătatea versului datorită faptului că s-a ajuns la minutul 3. E lipsă de respect faţă de produsul tău. O piesă, ca orice poveste, poezie, trebuie să aibă un început, un mijloc şi un final. Multe piese n-au avut final.

Despre participarea compozitorilor străini la Selecţia Naţională…

Regulamentul EBU spune că au voie să participe. Dacă mi se pare normal? Răspunsul e nu. Eu mi-aş dori un Eurovision în care să participe atât compozitorii cât şi artiştii din ţara pe care o reprezintă, şi mi-aş dori ca fiecare ţară să cânte în limba maternă. Atunci mi s-ar părea că Eurovisionul ar avea cu adevărat rost şi cred că ar fi şi mult mai interesant. Cred că şi atunci când vine vorba de muzică trebuie să fim uniţi prin diversitate şi să promovăm acest lucru.

Despre şansele ca România să câştige Eurovisionul sau să se claseze în top 10…

Avem două-trei piese foarte bune. Avem potenţial.

Este foarte greu să răspund la această întrebare pentru că nu am ascultat celelalte piese; nu s-au terminat selecţiile din celelalte ţări.

Depinde foarte mult de starea pe care o va avea publicul în Europa în acel moment. Voturile sunt influenţate foarte mult de ce se întâmplă în acel moment în Europa, atât din punct de vedere politic, cultural, al dezastrelor naturale…Te miri ce catastrofă se poate întâmpla şi unii concurenţi să prindă acest cârlig, să se agaţe de acest lucru. Showbiz-ul nu este tot timpul o industrie foarte fair şi poţi să te aştepţi la tot felul de surprize. Nu pot să spun dacă vreo piesă din România va putea câştiga la nivel internaţional sau nu. Avem două-trei piese foarte bune. Avem potenţial, dar în primul rând trebuie să ascult cu ce vin celelalte ţări şi trebuie să ştiu ce se întâmplă în acel moment în Europa. În ultimii 10 când am urmărit acest concurs am ghicit top 3 de fiecare dată, indiferent de ordine. Se poate întâmpla orice, vorbim despre muzică. Poţi să ai un favorit, şi în acel moment,  favoritul tău să primească o veste cu 5 minute înainte de a urca pe scenă, să fie dărâmat şi să cânte groaznic de prost, şi s-a terminat momentul lui.

Despre piesa perfectă pentru Eurovision…

Eu nu cred că există un stas al Eurovisionului. Nu cred că piesele trebuie să aibă un tipar. Din câte am urmărit acest concurs în ultimii 10-15 ani, pot să spun că au fost câştigătoare piesele care nu au încercat să copieze alte piese. Piesele care au creat un trend au devenit hituri.

Avem în ultimii 10 ani piese gen Euphoria – Loreen, piesă solo ce nu are legătură cu vreun tipar al Eurovisionului; au fost piese câştigătoare foarte lente, au fost din Orient, au fost piese care au creditat minoritatea gaz. Nu cred că trebuie să căutăm un tipar. Cred că acest concurs dărâmă bariere, nu construieşte tipare. Este foarte simplu pentru un compozitor să ia o piesă şi să facă încă o copie. Provocarea mare pentru un compozitor trebuie să fie ca de fiecare dată să facă ceva nou.

Recunosc că mi-ar fi plăcut să aud nişte piese cu mai multă tentă autentică. Avem două sau trei piese în semifinală, dar, per total, acest lucru a lipsit destul de mult. În continuare se cântă foarte mult în engleză, dar din păcate într-o engleză în care se simte foarte tare accentul estic, o engleză care nu este corectă, o engleză cu o dicţie proastă, iar acest lucru nu este în avantajul acestui concurs, şi nici al concurenţilor.

Despre piesele cântate în româneşte în semifinală şi apoi traduse în engleză pentru finală…

Mie îmi este destul de frică să pariez pe ceva ce n-am auzit niciodată. O piesă cântată în română poate să transmită mult mai multă emoţie, decât o piesă care este tradusă prost în engleză, şi apoi cântată de un artist pe care nu l-am auzit niciodată cântând în engleză, un artist care, din start, dacă şi-ar fi dorit să scrie în engleză, ar fi făcut-o.

Atunci când e vorba despre muzică nu trebuie să-ţi doreşti tot timpul să fi pe primul loc, pentru că muzica este o artă şi este foarte greu să faci clasamente. O piesă care mie îmi place, ţie poate să nu-ţi placă absolut deloc. Sunt foarte multe lucruri care pot să facă diferenţa între piese.

Despre importanţa show-ului la Eurovision…

Show-ul contează foarte mult la Eurovision, este parte din Eurovision. Ca să ai un pachet complet în acest concurs trebuie neapărat să ai şi show. Eurovisionul a avut succes pentru români în momentul în care compoziţia a fost foarte bună, solistul a cântat foarte bine, şi nu în ultimul rând când a fost foarte bine împachetat acest produs. Mă refer la mişcare scenică, efecte speciale, costume, povestea din spatele cântecului. Un interpret la Eurovision are 3 minute ca să convingă publicul. De aceea, în ziua de azi când te ajută grafica, ştiinţa showbiz-ului pentru cei care au această ştiinţă, trebuie să gândeşti proiectul tău de la Eurovision ca un tot unitar. Nu poţi să gândeşti fragmentat, în care să spui: compoziţia a fost foarte bună, artistul a fost foarte bun, coregrafia a fost bună, dar parcă nu s-au pupat una cu alta. Aceste 3 componente sunt foarte, foarte importante şi nu pot să lipsească, sunt ca un puzzle care trebuie să fie perfect. Cred foarte mult în acest lucru şi drept dovadă atunci când România a avut parte de compozitori, de solişti şi de un moment artistic deosebit, atunci am avut de câştigat. Vezi Paula Seling, Sistem, şi nici Mihai nu a dus lipsă de asta.

Despre evoluţia Selecţiei Naţionale din 2005 încoace…

Au fost câteva momente bune, şi-n 2006, şi prin prezenţa Paulei Seling şi Ovi. În ultimii 10 ani am fost de 2 ori pe podium si o dată pe locul 4. Sunt nişte clasări foarte bune, din păcate, celelalte piese care au participat n-au prea fost în top 10, ceea ce nu arată o constanţă.

Din păcate, piesele care au participat la Eurovision şi au avut rezultate foarte bune, nu sunt oglinda showbuizz-ului românesc, sunt doar nişte excepţii. Eu mi-aş dori mai mult să ne clasăm constant pe locul 5-6 şi aceasta să fie o imagine reală a showbuizz-ului românesc decât într-un an să ne clasăm pe lcul 3 şi apoi 13, 15, 20.

Despre geopolitică la Eurovision…

Eu nu cred în acest lucru. Cred că Europa este împărţită în mai multe culturi. Dar cred că prieteniile se văd în Eurovision numai de la locul 2 în jos. Nu cred că s-a întâmplat vreodată ca o piesă să câştige Eurovisionul datorită faptului că s-a votat pe considerente geopolitice. Pentru mine, că eşti pe locul 2 sau pe 49, nu contează absolut deloc. Da, cel care a câştigat va avea foarte mult de câştigat în continuare în carieră, dar mie nu mi-a adus pe plan internaţional o mare satisfacţie faptul că am fost pe locul 3. În schimb am cunoscut foarte mulţi artişti, manageri, impresari, m-am bucurat, am văzut cele mai bune echipamente din lume, sunt foarte, foarte multe motive pentru care să-ţi doreşti să ajungi la Eurovision. Poate şi cifra de 220 milioane de telespectatori să vă atragă atenţia. Dar pentru mine jocurile geopolitice nu au relevanţă. Este adevărat că ţările din fosta Iugoslavie se votează între ele, pe undeva este normal pentru că şi noi românii îi votăm pe cei din Moldova şi invers. Păcat că Marea Neagră nu este o ţară că ne-ar fi votat şi ea. Dar asta e, trebuie să ştim exact unde stăm, să fim cu picioarele pe pământ. 

Ţin minte în 2005 când am participat cu Luminiţa Anghel şi Sistem că am primit 12 puncte de la ţări în care nici măcar comunitatea de români nu era foarte prezentă. Da, există prietenii, dar nu e vorba despre politică, ci strict de cultura unei ţări.

Despre consilierea participanţilor…

Cred că aş putea să pun umărul la un proiect care să reprezinte România bine la Selecţia Naţională şi apoi la cea internaţională. E interesant însă, că nimeni nu a vrut să profite până în acest moment de experienţa pe care o am în showbiz şi la Eurovision. Eu sunt deschis să fac acest lucru. Chiar mi-ar plăcea să lucrez la un proiect în care să am şi încredere, fiindcă niciodată nu am făcut lucruri în care nu am crezut 100%

Despre o posibilă reîntoarcere pe scena Eurovision…

Până nu demult am zis că nu voi mai participa niciodată. Acum sunt la stadiul în care „niciodată să nu zici niciodată”. Prezenţa de anul acesta în juriu, m-a făcut să mă gândesc de două ori înainte de a spune nu.