ANUL 1989 ÎN MUZICA ROMÂNEASCĂ

În acest an, 2019, se împlinesc 30 de ani de când s-a încheiat o epocă.

În acest an, eu, Mircea Nicolau, voi face un serial despre evenimentele din muzica pop românească care au avut loc în anul 1989, de la Revelion, până în 22 decembrie, când dictatura cuplului Ceauşescu a fost răsturnată.

1989, a fost ultimul an al unei epoci care acum se studiază în cărţile de istorie. Eu fac parte din generaţia „noi în anul 2000, când nu vom mai fi copii”. Am fost ultima generaţie de „pionieri”, „Generația Y” sau „Milenialii”, așa cum ne numesc enciclopediile.

Voi trece în revistă toate evenimentele majore care au avut loc în lumea muzicală: Festivaluri, Concursuri, lansări de discuri și piese, turnee,programe Radio şi TV, etc.

Deşi 1989 este anul în care artişti pe care îi îndrăgesc foarte mult au avut o activitate bogată, voi fi cât se poate de obiectiv. Nu au existat nici „regine”, nici „regi”, nici „doamne”, nici „domni”. Toţi au fost şi sunt artişti. Sau, ca să-l citez pe Marian Stere, de la Radio România Internaţional, toţi aceşti artişti au fost şi sunt „slujitori ai muzicii uşoare”. Bineînţeles că unii artişti erau capete de afiş, alţii nu. Acest lucru se întâmplă peste tot în lume. În România acelor ani nu au existat clasamente de specialitate adevărate şi obiective (nici acum nu există). Electrecord, singura casă de discuri din România, nu a publicat niciodată statisticile vânzărilor de discuri. Desigur că existau nişte topuri pe baza preferinţelor ascultătorilor, dar acestea nu erau obiective.

Deşi nu are legătură directă cu anul 1989, doresc să fac o precizare. Adeseori am fost întrebat de către cititorii Top Românesc, siteul la care eu scriu din 2010: „Dacă nu existau topuri şi clasamente, de ce Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Margareta Pâslaru, Angela Similea şi Dan Spătaru reprezintă vârful piramidei muzicii pop/uşoare româneşti din anii ’70-’80 (în cazul Margaretei Pâslaru şi a lui Dan Spătaru, chiar anii’60)?”. Răspunsul meu este acesta (şi există dovezi pentru fiecare argument). Erau capete de afiş, în sensul că puteau ţine singuri spectacole în săli sau stadioane mari, cu public plătitor. Au avut cea mai bogată activitate discografică (atât albume solo, cât şi colective). Piesele interpretate de aceştia au obţinut cele mai multe distincţii la festivaluri şi concursuri de gen (Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, Concursul Anual al Melodiilor de la Bucureşti, Concursul TV „Şlagăre în Devenire”). Au fost cel mai des difuzaţi la TVR (singurul post TV de atunci) şi Radio România (care deţinea singurele 3 posturi de radio din ţară). Au efectuat numeroase turnee prin ţară. Au reprezentat România la multe festivaluri şi evenimente în străinătate. În plus, la sfârşitul acestei epoci, aceşti artişti aveau deja peste 20 de ani de activitate.

Asta nu înseamnă că muzica pop românească nu a avut şi nu are numeroşi alţi artişti mari şi de valoare.

Sper ca acest serial despre 1989 în muzica pop românească să vă placă. Nu trebuie să uităm ce a fost. Puteţi citi aici (https://topromanesc.ro/succese-muzicale-in-anul-1989/) un material realizat de mine, despre anul 1989 în muzica pop românească, care va fi dezvoltat pe parcursul acestui serial.

Acestea fiind scrise, vă doresc un 2019 cât mai bun şi cu muzică bună!

 

MIRCEA NICOLAU