(Audio) Titus Andrei și albumul „Leoneed is love” al lui Nicu Alifantis lansat cu ocazia centenarului Leonid Dimov

Am onoarea, Felix. Deși am vorbit recent despre el la această rubrică, n-am putut să amân prea mult a rosti câteva vorbe despre noul album al prietenului Nicu Alifantis, numit „Leoneed is love” lansat pe 30 ianuarie 2026, la Muzeul Național al Literaturii Române.

100 de ani de la nașterea, la Ismail, a poetului și scriitorului Leonid Dimov. La trei ani se stabilește împreună cu bunicii în București. După Colegiul „Sfântul Sava”, urmează studii neîncheiate la Litere și Filosofie la Institutul de Teologie Ortodoxă – facultatea de Drept și la facultatea de Biologie.

Probabil așa se explică faptul că doi mari poeți, Tudor Arghezi și Ion Barbu cu formule de creație atât de diferite, cu estetici divergente se întâlnesc paradoxal în lirica lui Dimov.

Am dat doar acest exemplu pentru că trebuie timp să comentezi ingenioasele și rafinatele sale poezii.

Unii critici au mai scris că opera sa este inepuizabilă lexical, însă monotonă stilistic, exotică și stăpânită de un duh balcanic. Dar cum a ajuns Nicu Alifantis să se strecoare tiptil în pomele lui Dimov printre visele lui atât de stranii? Și aici e mult de povestit.

Spun doar atât că îm 1973 regizorul Alexandru Tocilescu i-a pus în brațe lui Alifantis o carte cu versuri semnate de Leonid Dimov, iar în ’76 brăileanul n-a mai răbdat și a bătut la ușa poetului. Zi miraculoasă pentru el, căci s-a ajuns astfel la această poveste frumoasă care se uită greu.

Alături de el l-aș numi acum pentru a nu vorbi prea mult doar pe Virgil Popescu – expert în aranjamente vocale și instrumentale și, cum spune Alifantis, tipicar, exigent, dar cumsecade și excepțional profesionist. Ceea ce se va constata chiar de la prima piesă. „Balada celui nevăzut”

{Audio}

Albumul Alifantis – Dimov „Leoneed is love” – centenar Leonid Dimov. Rămăsesem la trupa prestigiosului cantautor. După Virgil Popescu pe care l-am amintit ar urma Răzvan Mirică – pedant, amabil, mânuitor al chitarelor, Sorin Voinea – rebel, cu suflet de rocker, Relu Bițulescu – tobe – guraliv și plin de har, Lyuben Gordievski – pian. Despre invitat, numai de bine. Și Victor Panfilov – monument al răbdării – caracterizări a la Nicu Alifantis.

Ce au mai adăugat criticii obișnuiți cu asocieri și influențe? Că Dimov este poziționat în descendența Arghezi – Barbu cu atingeri din Macedonski și Philipide. De asemenea că este un creator de vise care cultivă plăcerea textului și textul dă plăcere. Cu aceeași plăcere răspundem invitației lui Nicu Alifantis și a lor săi să ne apropiem puțin și de zona rock. „Încotro?” Asta-i piesa.

{Audio}