(Audio) Titus Andrei și două momente – legendă: Coral și PHOENIX

Mulțumesc, Felix! Tuturor salutări spre a binelui menire. Succese pop-rock din primii ani ai afirmării acestui gen muzical  la noi. Aleg 1968 când o formație foarte îndrăgită pentru sinceritatea demersului artistic înregistra în studiourile Radio „De ce nu-mi vii?” pe versurile lui Eminescu. De câțiva ani, o dată cu sosirea toamnei mă duc cu gândul la această piesă și repet, octombrie ce a venit, fie-voi oare frunză-n vînt, doborâtă la pământ? Nu, nici vorbă. Trupa se numea, că nu mai e demult, Coral. Solist vocal, compozitor, chitarist: Dan Leca. „De ce nu-mi vii?” publicată de Eminescu în 1887 după ce în același an se stabilise în Botoșani. Poezie cu miracolul frumuseții și iubirii care subliniază irepetabil natura muzicală a poetului. Garabet Ibrăileanu, critic și prozator, scria: „Muzică prin fond și prin  formă, poezia lui Mihai Eminescu nu mai are nevoie de nicio altă melodie.” S-a mai spus, de asemenea, că urmărind paginile muzicale pe versuri de Eminescu, te întrebi dacă nu acestea creează cumva o viață paralelă liricii poetului. Mai adaug doar ceea ce scria George Călinescu chiar despre poezia „De ce nu-mi vii?”: „Este o posibilă versificare a poetului  pentru un cântec ce-i suna mereu în urechi.” Cert este că s-au compus foarte multe melodii în toate genurile muzicale pe aceste versuri. Toate deosebit de frumoase.  Producție Radio 1968, formația Coral.

{Audio}

Am recitit pasaje din cartea lui Nicu Covaci „Phoenix ,însă eu”, apărută în 1994. Multă vreme, se știe, muzica lor s-a difuzat pe ocolite, iar ei deveniseră un simbol al rezistenței, împotrivirii la compromis, spiritul unei generații. Mulți sunt de acord că el, Covaci, a rămas Phoenix și invers. Spuneam de succese pop-rock anul 1968, atunci – scrie Covaci –  un băiat cultivat, cunoscător al muzicii cu emisiunea lui la Radio pe care o ascultau foarte mulți, pe nume Cornel Chiriac, a fost cel dintâi care a intuit capacitatea reală a formației noastre. Și în primăvara lui ’68, grupul Phoenix este invitat la Festivalul Național Studențesc ce urma să aibă loc la Iași. După diverșii interpreți care deschideau serile de festival, veneau trupele din concurs, în recital cu șase piese. Prima zi: Mondial. Văzându-i, nu mai eram convinși că am mai putea avea vreo șansă, mai ales că mare parte din public venise din București. A doua zi, Roșu și Negru. Publicul era în extaz. Iarăși pentru noi, nicio speranță. A venit seara Phoenix. În public nu aveam niciun fan. Rezultatul a fost uluitor. Toți s-au ridicat în picioare. Cornel Chiriac a sărit pe masa juriului, țopăind și felicitându-ne. Gala Laureaților. Când a venit rândul formațiilor, am auzit locul III – Mondial, pe locul al II-lea Roșu și Negru și anunțul surpriză: premiul I nu se acordă. Apoi, au răsunat microfoanele. Marele premiu, festivalul național al studenților, Iași, 1968 se acordă formației Phoenix din Timișoara. Plus premiu pentru interpretare, premiu pentru compoziție, pentru creativitate, premiul Electrecord și premiul Radiodifuziunii Române. De la Iași am mers direct la București, la Radio. Primele noastre piese înregistrate la Radio: „Vremuri” și „Nebunul cu ochii închiși”. Ne-am întors la Timișoara legănați de glorie și plini de lauri.

{Audio}