Concert cu miros de sublim susținut de Paula Seling și Filarmonica Botoșani

Concertul primaverii oferit botoșănenilor de Mărțișor a fost unul sublim, unul in care sufletul s-a alintat de plăcere. Sublimul muzicii de cameră, vocea unică, desprinsă dintr-o lume muzicală care, clar, nu aparține prezentului egoist cu aruncarea în valurile zilei a unor voci care să se lipească de lume, o sensibilitate și o delicatețe contrare, categoric, glasului plin și bogat, înalt și generos.

Paula Seling a fost cea care i-a bucurat, preț de vreo două ore, pe botoșăneni cu hituri ca Promit, Prin ochii tăi pot visa, Ce bine că ești, vechiul și minunatul Trurli, Timpul, Noapte caldă și, nu în ultimul rând, nelipsitul și prea plin de emoții de fiecare dată Ploaie în luna lui marte.  Acompaniată de o orchestră pe care ea însăși a comparat-o cu primele trei din țara noastră, solista a făcut dovada încă o dată (sigur, dacă mai era nevoie!) că este, clar, în top 3 voci feminine din România.

Am avut momente când am rămas gură-cască datorită acutelor și notelor înalte luate de Paula care pe noi ne transportau într-o lume de basm. Au fost momente chiar cu păr ridicat pe mâini. Piesa Tu nu vezi (scrisă de Paula Seling) a atins pentru mine cel puțin punctul culminant al unor emoții combinate cu o răscolire, cu o răpire de gânduri față de contrastele vieții noastre. Am reascultat cu emoția și amintirea peregrinărilor mele prin festivaluri chiar prea auritul cântec Trurli, de data aceasta într-o interpretare de maximă forță din partea Paulei.

M-am trezit cântând odată cu Paula, în sala acoperită de pacea cântecului, hitul ei lansat la festivalul Mamaia, pe muzica lui Cristian Faur, Prin ochii tăi pot visa.  Mi-a fost dor s-o reascult cu simpatica și inocenta ei piesă Promit, o compoziție proprie de pe la începuturile ei muzicale. Rămâne și astăzi una dintre preferatele mele din repertoriul artistei.

Bijuteriile muzicale oferite de orchestră, alese dintre cele cunoscute, așa ca de o sărbătoare a primăverii, prilej pentru Paula să-și liniștească gâtul folosit la o intensitate superioară oricărei stări, au completat pictura emoțională. A mea și a întregii săli. Căci n-aș zice că a fost altfel câtă vreme după ultima piesă cântată, aplauzele care au îmbrățișat-o nu se mai potoleau. A făcut bis, a vorbit puțin, dar suav, așa ca la concertele cu miros de sublim. A fost o regină într-o poveste pe care ea, Paula Seling, o scrie de 20 ani. A spus și pe scenă în seara Înaltului muzical oferit că 2017 este al 20-lea din cariera ei. Al 20-lea de la trofeul „Mamaia” obținut în 1997.