"Doi trecători", un album ca o confesiune…

Sensibilitatea caracterizează peransamblu cel mai nou album lansat de Lucia Bubulac împreună cu OvoMusic. Nu mă miră acest lucru pentru că despre vocea caldă care atrage în orice moment, indiferent de trendul muzical, urechea ascultătorului ştiam încă de la primul album al solistei („Lacrimi pe nisip”-1999). Materialul discografic începe cu deja cunoscuta piesa „Doi trecători” care anul trecut a ocupat locul I în clasamentul lunii octombrie a anului 2009 la Top Românesc. Piesa a fost de bun augur pentru că a constituit „bateria” datătoare de energie pentru finalizarea celui de al doilea disc. Şi e o piesă care se potriveşte vocii şi sufletului de medic-artist! Nu poţi să nu remarci, ascultând piesele albumului calitatea de compozitor şi textier a interpretei pentru că versurile au ceva din realitatea  trăită de artistă şi căldura cu care le exprimă prin melodie. Şi am să dau doar un exemplu din piesa nr. 6 intitulată „Vei pleca” : „…dacă ochii mei vreodată, vor ajunge să spargă iar tăcerea unei nopţi,/ în palma ta şi stelele vor plânge cu lacrimi reci ce cad pe umbra mea/voi rămâne aproape fără să mă vezi” pentru a vă convinge de faptul că Lucia Bubulac vrea parcă să dovedească, prin acest nou disc, că muzica fără sentimentul iubirii -regăsit în multe din textele cântecelor, chiar real şi nu imaginar- nu va muri niciodată, chiar dacă noile genuri muzicale vor s-o trimită la colţ.  Discul este un album cu 10 poveşti de viaţă pentru că foarte multe din cântecele incluse sunt parcă, întâmplător sau nu, trăiri extrase din viaţa trăită alături de fostul soţ al interpretei, Cătălin Crişan. Ascultând fiecare vers, linia melodica de la „Doi trecători”, „Te pierd din nou”, „Vei pleca” sau „Ai nevoie de iubire” (cântată în duet cu soprana Felicia Filip-iată o surpriză şi o mare încercare pentru artistă!) nu ai cum să nu faci asocieri cu povestea lor de iubire. Remarcabilă mi s-a părut şi melodia „Spune-mi cine” datorită întinderii la care este supusă cu succes vocea interpretei. O piesă care îşi găseşte loc în sufletul celor îndrăgostiţi şi prin versurile sensibile.  O altă piesă care se distinge (era cât pe ce să nu-i recunosc vocea!) este „Matia mou glika”, cântată în limba greacă.Artista are pe acest disc şi două piese în altă limbă decât în română, respectiv greacă şi italiană. Aşadar, un album produs de OvoMusic la care Lucia Bubulac a primit un ajutor important şi de la cei doi copii, Daria şi Raris cu care interpretează împreună piesa „Împreună vom fi mai puternici” (iarăşi, o piesă extrasă din trăirile sale reale) dar şi de la Emanuel Gheorghe care a semnat orchestraţia la majoritatea pieselor (la piesa nr 8, cea în duet cu cei doi copii, orchestraţia aparţine lui Vladimir Sergheev). Un album ca o confesiune, ca un jurnal destinat tuturor celor cărora le era dor de vocea medicului-artist care nu-şi caută succesul într-un record al vânzărilor ci într-o comuniune de suflete cât mai largă

Iată ce declară Titus Andrei pe coperta acestui album, parcă subliniind numărul mare al celor care aşteaptau acest „jurnal”, pardon album:

„Am prezentat-o în emisiuni radio şi de fiecare dată i-au fost apreciate vocea şi melodiile străbătute de melancolii rafinate, distincte şi cu o lumină specifică succeselor de fiecare zi, multe la număr, obişnuite, dar cu importanţa lor pentru orice suflet de artist. Îmi place că nu a ales tăcerea clocotitoare, ci a dat cale libera cântecelor sale ca nişte confesiuni directe, evidenţiindu-se talentul în a da contur melodiei şi înţeles cuvântului. Şi „Doi trecători” şi celelalte ne-o aduc aproape de inimi pe cea care cântă mângâindu-ne auzul cu cel mai frumos suspin: LUCIA BUBULAC”

Autor: Ioana Matfeev, 13 noiembrie 2010