ReCuvantare dupa 30 ani: Celelalte Cuvinte I Editie aniversara. Doru Ionescu despre legendara formatie.

Una dintre cele mai interesante și originale apariții pe scena rock românească, în primii ani ’80 (dar nu numai atunci), a fost aceea a formației Celelalte Cuvinte. Cu un nucleu orădean ranforsat la Timișoara, grupul studențesc se asocia sound-ului bănățean despre care se vorbește de la Phoenix încoace, în același timp venind cu noutăți stilistice care îl individualizează peste decenii în tot rockul românesc.

Încă de la aparent ciudata titulatură, trupa își anunța intențiile: „Cuvintele pe care le rostim ni se par prea puține pentru a exprima ceea ce simțim”. Plăcut deopotrivă de fanii genurilor progressive și hard & heavy, grupul părea să experimenteze cu fiecare nouă piesă, păstrând doar regula unei melodicități aparte… …Și stilul: măsurile / ritmurile complexe, exacerbate de chitare în furtuni electrice tunând și fulgerând, pălind brusc în atmosfere eterate, cvasiacustice, în care textele își respiră în voie metaforele.

Cu blockflöte, vioară ori celestă adăugate instrumentarului clasicizat de rock (mai puțin orga / sintetizatorul), fiecare melodie are povestea ei unică, în care ești purtat prin tablouri multicolore, sugestive, dintr-un ev medieval în secolul vitezei… dincolo de cuvinte! Recognoscibili de la primele acorduri ale cântecului, muzicienii reușesc să nu se autoplagieze și să surprindă mereu. Abili instrumentiști, fiecare dintre membri este depășit doar de nivelul rezultatului colectiv.

În ciuda instrumentelor manufacturate și a condițiilor de înregistrare totuși modeste de la Radio Cluj, „Iarbă prin păr” devine un adevărat hit al rockului românesc; împreună cu celelalte trei piese din aceeași sesiune de înregistrări, cu aportul regretatului Florian Pittiș, materialul este editat, în 1984, pe o jumătate de disc, de Electrecord (Formații Rock 10 – bonus pe prezentul CD) și deschide calea primului album discografic, tras în studiourile casei de discuri bucureștene după doi ani. O muzică proaspătă minții și urechii, la 30 de ani de la publicare.

După 1989, colaborarea cu „Moţu” a continuat, a apărut și doritul claviaturist (Tiberiu Pop), dar și instrumentele profesioniste; grupul a pierdut un chitarist, a lansat discuri numai când a avut ceva nou de spus.

După peste 35 de ani de la debut, fanii de ieri și de azi descoperă cuvinte nespuse în sentimentele iscate… dar nu acesta e sensul muzicii? Un disc de colecție care restituie „in integrum” conceptul: coperta originală cenzurată (fundația încă vizibilă a civilizației postmoderne?), singura fotografie din perioada înregistrării albumului, coperta oficială a ediției princeps. Totul prin voința editorului Soft Records, pe care îl felicit cu speranța că va uita timpul ce-a trecut și va continua cu o nouă reeditare, în spiritul celui de al doilea hit: „Un sfârșit e un început”!