Titus Andrei cu un moment de lumină muzicală: Paula Seling și Vasile Șeicaru

Întâlniri, iubiri, despărțiri, bucurii, tristeți, satisfacții. Pe toate le-am purtat după mine alături de oamenii care invadează memoria cu o agresivitate atât de plăcută încât trag concluzia că vechile prietenii se uită greu, pentru că sunt adânc înfipte în suflet, iar mai proaspetele prietenii adaugă un strop de bine, înfrumusețând astfel timpul rămas. El a spus asta, Nicu Alifantis. Muzicianul cu dorința nebună de a se juca mereu cu timpul, cu sunetele și cuvintele. 1988. Piesă mare lansată de Alifantis „Aproape liniște”, textul Alexandru Andrieș. Aici liricul de forță. Aleg excepționala versiune cu Paula Seling – 1999, albumul „De dragoste” cu zece cântece ale celui aparent liniștit. De la discreție la disperarea așteptării într-un fel special, așa cum ea a simțit. Paula.

{audio}

Da, vechile prietenii se uită greu. Acum, Vasile Șeicaru a cărui muzică, ale cărui versuri descind din neliniști, neîmpăcări, împotriviri și  polemici care în cele din urmă rămân cu un pronunțat filon umanist. L-am rugat pe Șeicaru să comenteze pe scurt ideea propriei piese „Doar lumină”. N-am avut încotro, am recunoscut că de câte ori îl ascult, acest cântec îmi cheamă lacrimile. Vorba lui Nichita: „a plânge înseamnă a fi.”. Să-l citez, așadar, și pe Vasile Șeicaru: „Am căutat întotdeauna răspunsuri la întrebări, e un colț pe care îl descopăr la momentul potrivit, mă urmărește și îmi dă dependență. Se spune că dependența ucide creativitatea. Nu –ți rămâne decât s-o înlocuiești cu dorul. E în puterea ta s-o faci. Cu toții căutăm lumina. Întunericul nu e opus luminii, ci doar lipsa ei. Totul vine de Sus. Lasă să-ți treacă prin minte și oprește în inimă. Acolo este entitatea de lumină.” Mi-a trimis pe email Vasile Șeicaru pentru „Colecția de muzică” din această seară.

{audio}