Titus Andrei despre Adrian Enache

Sunt trei decenii în această vară de când Adrian Enache, megastarul cum îi spun prietenii, lua premiul al II-lea la „Mamaia”, Interpretare. Au urmat ani frumoși cu o activitate plină de vitalitate și energie creatoare pentru un artist identificat în mare parte cu muzica românească și istoria ei. Și din acest motiv sau mai ales îl felicit cu căldură pentru aniversarea de ieri: la mulți ani, Adrian Enache. După cum l-am cunoscut eu și l-am cunoscut destul de bine, nu i-a fost nimic străin din tot ce are mai valoros melodica noastră, vorba lui Gică Petrescu, și nici n-a pregetat vreodată să cânte în stilu-i propriu asemenea creații care s-au impus de-a lungul timpului și care au rămas. I s-au reproșat uneori cheful prea mare de a vorbi și o ușoară grandilocvență, însă, mai curând, zic eu, acestea au completat personalitatea unui artist sincer, autentic și altruist. Sincer, am vrut să spun două-trei fraze despre Adrian Enache, prietenul tuturor, care știe din sala de spectacol, de la Radio sau de pe micul ecran să trimită publicul spre:

Adrian Enache: Oldies, but goldies. Mă bucur, dragi prieteni că lumea s-a reîntors la esență, la orchestrațiile muzicale ample și la șlagăr, pentru că muzica adevărată, după părerea mea, s-a scris în anii ’70-’80. Contează esența și nu aparența. Ca dovadă, noile hituri din muzica actuală se bazează pe remixuri ale unor piese de mare succes ale anilor ’80. Iată, și piesa mea nouă scrisă de domnul Bogdan Tașcău vine să sublinieze acest lucru și să vă spună că tangoul a fost și va rămâne veșnic tânăr. Piesa se intitulează „Prima zi”. Mulțumesc, Bogdan Tașcău! Mulțumesc, acordeonistului de excepție, Paul Stângă și vă doresc audiție plăcută.