Titus Andrei despre Angela Similea

Angela Similea, artista al cărei loc în muzica noastră ușoară este și va continua să fie, multă vreme, de certă actualitate. Ba chiar, poate fi oricând între exponenții oricărei vârste.

Reiau ceea ce au spus alții: Prin cântecele sale a dat înțeles și frumusețe vieții și lumii noastre de zi cu zi; așa nedrepte cum sunt uneori, de multe ori, de cele mai multe ori.

Angela Similea – imensă audiență, impact deplin prin tot ce a trimis către Marele Public, începând cu Cerbul de aur 1970. Premiul al II-lea atunci cu melodiile „După noapte vine zi” – compozitor Aurel Giroveanu și “Marea” de Paul Urmuzescu.

Nu mai vorbim de “Amurgul” lui George Grigoriu – 1971, apoi “Un albastru infinit” – Marcel Dragomir, “Casa mea” – Ion Cristinoiu sau “Trăiesc” – Marius Țeicu.

Mari șlagăre între atâtea zeci, chiar sute. Mai puțin cunoscut, deși a apărut în 2005, albumul „Lumea mea” care include mai multe piese compuse special de Ovidiu Komornyik, una chiar cu textul Angelei Similea, lucru mai rar. Și n-aș spune că e un text oarecare. Mici exemple: puterea iubirii este viața mea, glasul durerii înalță iubiri sau n-am cerut nimic, vreau doar ziua ce o să vină.

 

Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.