Titus Andrei despre compozitorul Marius Țeicu

Revenim din când în când la muzica ușoară românească în dulcele stil clasic, vorba lui Nichita. Revenire la șlagărul simplu care, pentru multe generații, a avut și are încă efectul pozitiv asupra omului de lume, cum spunea Marius Țeicu, cel pe care l-am ales pentru această seară.

Melodia simplă, nu simplistă, lucrată cu priceperea profesionistului și cu un text care să spună ceva. Sunt atâtea exemple care îi statuează lui Țeicu locul de excepție în istoria genului.

Mă gândesc doar la câteva piese de succes, doar din anul 1988. Vă dați seama câte sunt din ’66, când a lansat primele sale compoziții, până în prezent. 1988, spuneam, cu mari șlagăre cântate de Angela Similea, Mirabela Dauer, Loredana Groza, Adrian Daminescu și, bineînțeles, de Marius Țeicu. L-am văzut de multe ori la diferite festivaluri în țară, cântând la unison cu publicul său, cunoscător întrutotul al repertoriului. Măgulitor și reconfortant pentru emotivul cu vocația unui mare melodist, Marius Țeicu.