Titus Andrei despre compozitorul Temistocle Popa

Titus Andrei: Temistocle Popa, născut într-o zi de 26 iunie, în primul pătrar din secolul trecut. Rămâne unul dintre cei mai galonați compozitori de la noi. A participat la “Mamaia” încă de la prima ediție din ’63 până prin anii ’90. Numai când nu a participat nu a fost premiat. Plus trofee la alte concursuri de muzică ușoară românească gen “Melodii’83, ’84, ‘86”, “Șlagăre în devenire”, Costinești și altele.

Câteva particularități ale acestui maestru: instrumentist foarte bun: flaut saxofon. Modest și politicos cu toată lumea, mare susținător al celor tineri, interlocutor plăcut și măsurat, generos și altruist. Așa l-am cunoscut. Asemeni prozatorului Calistrat Hogaș, contemplativ în spațiul liber, Temistocle Popa debutează la 40 de ani, abia în 1961, cu ce?  Cu piesa “Lalele”, care avea să rămână marele șlagăr între alte zeci de șlagăre ale sale.

Temistocle Popa a compus cel mai mult pentru Dan Spătaru și, după cum spune, am avut bucuria să placă aproape tot ce am scris pentru el. Iar interpretările lui Dan Spătaru au rezistat timpului prin sincronizarea afectivă cu marele public. Doar enumerându-le succesele, îți dai seama că le și fredonezi. Șlagăre pe placul tuturor.

Temistocle Popa: Am fost un răsfățat, așa a fost viața cu mine. Să știți că am și lucrat mult. Adică, am făcut din viața mea un șantier de lucru.