Titus Andrei despre Gabriel Cotabiță

Unul dintre cei mai inspirați melodiști începând cu jumătatea anilor ’60 a fost Cornel Fugaru. Cum se știe, a debutat cu trupa Sincron fiind un promotor al genului pop la noi. Urmează o bună perioadă cu nenumărate șlagăre în interpretări proprii: De-ar fi dorul, Emoție de toamnă, De ce ai plecat din viața mea, Am ales nemărginirea ș.a. După care, fără excepție, tot ce a însemnat cu adevărat artist în acest gen a avut privilegiul de a-l cânta pe Cornel Fugaru. L-a apreciat în mod deosebit pe Gabriel Cotabiță, care începea, la rândul său, tot cu trupe înscrise în istoria genului. Cotabiță, artistul contradictoriu, cu starte de exuberanță doar pe scenă, cum s-a autodefinit, Cotabiță, îl definim noi, artistul-interlocutor ideal cu forța expresiei, talentat erudit. Știu ce comentariu se așteaptă și-l las pe el să spună două vorbe despre miracolul zilnic al vieții.

Gabriel Cotabiță: Viața e făcută pentru a fi trăită și nu pentru a fi măsurată, nu pentru a fi cântărită, nu pentru a avea idealuri meschine, pentru a te bucur în fiecare secundă pentru tot ceea ce primești. Să înțelegi că până și greutățile care ți se dau, sunt făcute pentru a-ți dovedi că poți trece la nivelul următor, să te încerci tu pe tine.

Share This:

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.