Titus Andrei despre neuitatul Cristian Vasile și o restituire rock: Rezident Ex

Din pâlnia gramofonului. Câte ceva astăzi, deși se pot spune atât de multe despre Cristian Vasile. Cel mai vestit dizeur între ani 1930 -1940. De la primele înregistrări, Berlin 1931, era între preferații Radioului, la început și el, doar trei ani avea Radioul care difuza întruna plăcile cu „Adio, scumpa mea”, „ Îți dau inima mea”, „Sunt foarte pudic, madame”, „O noapte în Monte Carlo” și… și un tango care căpătase valoare de simbol în zona muzicii românești „Zaraza”. În realitate, un tango uruguayan lansat într-un concurs la Montevideo în 1929.

Se pot spune multe despre Cristian Vasile și prietenii lui, de exemplu. Creatorul tangoului la noi Ionel Fernic – compozitor, aviator, scriitor, apoi Ion Pribeagu – mare figură a boemei bucureștene, rol important prin versurile sale la succesul Zarazei sau dramaturgul, gazetarul și eseistul Mihail Sebastian, coleg de clasă cu Cristian Vasile.

Se pot spune multe despre spectacolele de mare interes din restaurante faimoase precum Zisu, Gina, Răcaru’, Băneasa, La șosea sau Roata morii. Publicul îi sorbea orice cântec pe nerăsuflate. Eleganță, vrajă, magie. n-a fost adeptul vieții destrăbălate deși cucerea imediat pe oricine prin tandrețe, candoare prin vocea caldă și clară. Admiratoare? Ohooo! Zeci și sute. „Zaraza”, memorabilul tango sud american, în varianta cea mai bună cu Cristian Vasile, Ion Pribeagu va continua dincolo de orice creator, scriitor, compozitor, interpret. Real, ficțiune, imaginar colectiv: Zaraza.

{audio}

La restituiri pop-rock, Rezident Ex. Veterani în trupă nouă, așa cum și-au spus chiar ei, când în 2012 doi foști componenți Cargo, Tavi Iepan – chitară și Ovidiu Ioncu Kempes – vocalist rarism pun bazele unui super grup din care să mai facă parte muzicieni români risipiți în cele patru țări. Apar prima oară într-un concert de ziua Timișoarei cu mari artiști din toate genurile muzicale. Albumul „Alfa” care înseamnă un început, dar și sfârșitul unui drum anterior – spunea Tavi Iepan conține piese pe care el le-a compus pentru Cargo înainte de a emigra în Germania, dar și o noutate pentru vocea lui Kempes „Catedrala sufletului”. Restituirea este bineînțeles din perioada Cargo, un cântec de despărțire cu forță și mai mare parcă prin muzică și cuvânt. „Un ceas bate tot mai trist / Știam că e ultima oară / Absurdul din nou a învins. ” Rezident Ex.

{audio}