Titus Andrei despre Roxana Popescu și poate ultimele ei cuvinte pentru public

Toți am apreciat-o pe Roxana Popescu, intelectualul. Roxana cu sclipirea ei de geniu în a găsi cel mai potrivit cuvânt și cea mai surprinzătoare metaforă pentru melodii de Șerban Georgescu, Alexandru Wilmany, Ion Cristinoiu, Viorel Gavrilă, Gheorghe Gheorghiu, Cristian Faur sau Laurențiu Profeta. Indiferent pentru cine a scris, exprimarea poetică a fost la cel mai înalt nivel.

Vorbeam ades cu ea și chiar înainte cu câteva zile de somnul cel fără  vise, cum spunea Napoleon, am rugat-o să formuleze în două –trei fraze, cum vrea ea, ceva despre marele ei succes și ca solistă vocală: Vreau să fii lângă mine, muzica Laurențiu Profeta, înregistrare Radio 1986.

Redau întocmai. Este o declarație patetică, de dragoste. În viața personală nu am făcut niciodată o asemenea criză de atașament cu toate că poate mi-aș fi dorit. Femeia modernă culege ce a semănat. Avem drepturi egale cu bărbații, muncim cot la cot, le copiem comportamentul, ne temem să lăsăm garda jos și dacă purtăm masca modelului Zoe, fii bărbată, nu cumva ne pierdem feminitatea? Adică senzualitatea? Și dacă feminitate nu e, atunci quo vadis? Încotro? Așa mi-a vorbit pentru “Colecția de muzică” Roxana Popescu precum cântecul: discret și esential.

Share This:

CITEȘTE ȘI

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.