Titus Andrei despre un duo grandios: Aurelian Andreescu și Dan Spătaru

Pentru mine cântecul din această seară echivaleză cu un minunat sentiment. De ce? Pentru că îl interpretează un duo grandios: Dan Spătaru și Aurelian Andreescu.

Las la o parte ce spunea Blaga și anume că sentimentele noastre se comportă arhaic și ne ducem în urmă cu doar 55 de ani: Mamaia 1966.

Reamintesc: Marele Premiu: Prieten drag (Radu Șerban/Pompilia Stoian), premiul Uniunii Scriitorilor: Cânta un matelot (Vasile Veselovschi, Ion Minulescu- versuri, voce: Doina Badea) ș.a.

Piese nepremiate, de multe ori succese garantate. Spun doar trei: Ploaia și noi (debut componistic pentru Vasile V Vasilache, celebritate pentru Doina Badea), Te așteaptă un om de Ion Cristinoiu (imens succes de public peste un an la festivalul de la Sopot, Polonia) Am strâns toamnă după toamnă (Aurel Giroveanu/Constantin Drăghici, reluare Gică Petrescu după ce Drăghici se stabilește  în Germania în ’70 și încă multe altele.

Între atâtea compoziții de valoare, n-a fost premiată nici piesa cântată de Andreescu cu Spătaru. Sincer să fiu, nici eu nu i-aș fi găsit un loc în gală, dar cum să nu-i asculți pe cei doi din anii începutului.

Melodia Cine poate ști, compusă de Ludovic Dizzi, pianist la ora aceea în orchestra Radio dirijată de Sile Dinicu.

Autorul piesei s-a stabilit apoi în Elveția. Să fi plecat pentru că n-a luat premiu la Mamaia? Dar revenind la sentiment, cum zicea Nichita: este singurul lucru pe care îl ducem cu noi tot timpul. Iar cei doi interpreți au un loc special în memoria afectivă a marelui public precum și în muzica românească pe întreaga sa întindere. Probabil, nu i-ați auzit niciodată cu acest cântec: Aurelian Andreescu și Dan Spătaru.